Iulia’s POV
Sara era...fericita,in sfarsit.Cine s-ar fi gandit ca se intalnea cu cineva?!Nu eu.Tacuse prea bine.Si nu ma supara asta – dupa ce am auzit tot i-am dat dreptate.
Nimeni nu o facuse asa.De cateva zile,de cand se intalnea cu el,zambea in continuu,radea – era fericita – si asta ma facea si pe mine si pe Ella la fel.
Era egoist,dar ma gandeam sa o intreb daca ar fi putut sa...il prezinte si noua?Eram curioasa sa aflu cine era acest “El”.Dar voiam sa o mai las sa se bucure de momentele ei cu el,fara sa intru deocamdata-n lumea ei si sa stric misterul...
Ella’s POV
Eram uimita.In sensul bun.Avusesem dreptate.Numai Sara atragea lucruri din astea.Numai ei ar fi putut sa i se intample un lucru atat de bun – sa gaseasca pe cineva care sa o faca sa zambeasca cand nu eram noi prin prejma.
Nu imi spusese mie si Iuliei nimic mai mult.Nu mentionase numele lui,dar vedeam cu pronunta acel “El” atat de...Chiar ii placea de el.Si sper ca va continua sa-i placa si apoi...Sa ni-l prezinte.Cunoscusem toti fostii ei si observasem ca niciunul nu o facuse sa se comporte asa – pur si simplu era cu capul in nori.Presupun ca era interesant baiatul asta...
De cateva zile se intalnea cu el in fiecare dupa-amiaza.Nu ii reprosam asta,stiam ca deabia astepta sa-l vada.Asa ca eu si Iulia a trebuit sa ne gasim ceva de facut in timpul ala – Londra trebuia descoperita.
Ca deobicei,azi iesisem la plimbarea din fiecare zi.Si o convinsesem pe Iulia sa trecem si pe la Nandos – iubeam locul acela.Si poate aveam sa dam de Niall acolo...Mda,vise!
“Sa nu-mi spui ca nu am zis asta!”rase Iulia.”E plin!”
Era plin,intr-adevar...Cine si-ar fi imaginat asta?!
“Mai putem veni si in alte zile,daca Sara va continua tot asa!”rad si eu.
“Mda,nu scap...Mai sunt doua ore pana cand trebuie sa ne intalnim cu Sara.Ce zici sa mergem altundeva?Am vazut o cafenea draguta in timp ce veneam aici.”Parea ca incearca sa ma consoleze,dar tot chicotea pe seama expresiei mele dezamagite.
“Okay..Poate avem si noi norocul Sarei...”
Am inceput amandoua sa radem in timp ce ne indreptam spre acea cafenea,pregatite sa se intample ceva neobisnuit.Fara rezultat insa.Eram sigura ca totul va fi cat se poate de normal.
Sara’s POV
Erau doar cateva zile de cand il vedeam.Dar parea ca trecuse mai mult timp,deja...il iubeam.Si speram ca si el facea la fel...
Reusisem sa le spun fetelor povestea – nu chiar toata- sarisem peste faptul ca ii cunosteam pe One Direction si ma intalneam cu unul dintre ei.Sarisem peste esential,dar eram decisa se le spun cat de curand totul...
“And your heart's against my chest, your lips pressed to my neck/ I'm falling for your eyes, but they don't know me yet/ And the feeling I'll forget, I'm in love now.Kiss me like you wanna be loved/ You wanna be loved/You wanna be loved.This feels like falling in love/ Falling in love/ We're falling in love.”
Am recunoscut imediat vocea si i-am simtit mainile in jurul meu.M-am intors,ar buzele ni s-au intalnit.Si l-am sarutat mai puternic decat o facusem pana atunci – versurile acelea ma facusera sa tremur,sa fiu data peste cap. Iar el deja facea asta-n permanenta numai cu prezenta lui.
“Mmm...Asta mi-a placut”spuse dupa cateva minute.
Seaseza pe banca – aceeasi mereu- si ma trase spre el.Incepu sa se joace cu cateva suvite din parul meu,iar mainile-i erau atat de usoare incat nici nu le simteam.Imi zambi.
“Ar trebui sa faci asta mai des.M-ai surprins.”zise.
“Si tu pe mine,ca de obicei.O sa fac asta si azi si maine si zilele care vor urma.Sper...”Vocea imi suna ca o promisiune.
I-am simtit rasul moale,apoi o atingere rece pe gat.
“Nu trebuie sa speri...Trebuie sa fii sigura!”murmura el.
“Te iubesc...”am recunoscut timida.Nu ii mai spusesem asta pana atunci atat de direct.Dar staim ca isi daduse seama de asta din compoartamentul meu.
“Serios?”chicoti.
“Vrei argumente?Bine.Ti-am spus,ma inebunesti.Nu pot sa spun o propozitie coerenta cand ma uit in ochii tai ,sau doar cand sunt cu tine.Iar cand pleci...iti simt lipsa.”
“Si eu te iubesc!Mult.Atat de mult ca nu imi pot explica cum.Pur si simplu tu esti cauza.Si eu o sa continui sa fac asta”si ma saruta pe gat,si asta- si imi sopti ,,te iubesc”,si asta...Ma saruta iar pe buze,la fel de intens,si mainile i le-am simtit miscandu-se pe spatele meu.
“Trebuie sa ne intalnim cu baietii in zece minute”spuse dupa ce ma elibera.
“Asta inseamna ca trebuie sa pleci...Deja mi-e dor de tine!”
“Nu e nevoie.Am spus ,,ne intalnim”.Amandoi.”raspunse razand.
“Baietii stiu de...noi?”
“Da,altfel ar fi fost greu sa le explic de ce fac asta cu tine...”
Imi ridica fata,privindu-ma o clipa drept in ochi,apoi...deja facuse asta de prea multe ori azi.Ma ametise complet.Era atat de...nu stiu.Stiu doar ca ma facea sa-l iubesc mai mult.”
“Atunci sa mergem”am murmurat,cu vocea inca bucati.”Deabia astept sa-i vad!”
Iulia’s POV
Era aproapa goala cafeneaua,nici vorba de Feti-Frumosi...dar atmosfere era placuta.te facea sa ramai acolo,lipit si cuvintele sa-ti iasa pur si simplu din gura.Chiar daca Ella fusese putin dezamagita,parea sa ii placa si ei locul.
“Briosele cu ciocolata sunt geniale!”reusi sa spuna,imediat dupa ce termina o briosa.
Stiu ce insemna asta – ca vom mai veni aici,des.Am simtit un tremur,urmat de un zgomot...Telefonul meu.L-am scos repede din geanta si am vazut ca era un mesaj.
“De la cine e?”intreba Ella,atenta.
“Este de la Sara.Spune ca mai intarzie o jumatate de ora...”
“Perfect!Mai multe briose atunci!”exclama fericita,si incepu sa rada.
Am ras si eu,apoi am simtit usa deschizandu-s,dar nu m-am intors sa ma uit cine intrase.Alti oameni....Expresia Ellei se schimba.era nedumerita.
“Iulia,sa nu spui nimic,Doar uitat-te in spate,exact langa masa de langa usa.”
“Ce?”
M-am uitat si..erau ei.Erau 1D.In aceeasi cafenea cu noi.Respirand acelasi aer.Sara va regreta ca nu a fost aici!
“Putem bifa ceva de pe lista.Dupa ce le cerem autografele...”zise dupa o secunda de evitare Ella.
“Stai...”
M-am intors inca o data – si oricine isi putea da seama ca aproape ma holbam.Stiu ca nu era ceva prea frumos,dar...
“E o fata cu ei?Poate o fana.Nu stiu,desi e mai departe si sta cu spatele,parul si hainele imi par cunoscute.Poate...mi se pare.”am tras adanc o gura de aer.”Asa,acum sa ne calmam,si sa o facem!”
“A intrat de mana cu Zayn.La fel de ciudat,si mie imi aduce aminte a...Sara!Probabil confund,nu se poate....”
“Da,Sara!Bluza aceea...E cea de la Viviene...”
“E doar o clae sa ne convingem!”spuse dupa o pauza de gandire.
“Ai dreptate...”
M-am ridicat de pe scaun si am pornit incet spre acea masa.Cu cat ma apropriam mai mult –desi era destul de aproape,eu mergem atat de incet,puteam fi considerata ,,in reluare – am observat privirea lui Harreh fixandu-ma.
“Sa...”am inceput sa spun cand am ajuns in spatele scaunului fetei.
“Sa nu tipi! Iti dam autografe dacavrei.Doar ramai asa,calma...”spuse Louis.
Fata inca nu se intorsese.Am pus mana pe umarul ei si m-am simtit strapunsa de privirea lui zayn,care se intoarse spre mine.
“Sa nu te gandesti sa-i faci ceva!”suiera el.
“Zayn e protector!”incepura ceilalti sa rada.
Ea se intoarse si...Ella avusese dreptate.
“Tu aici...ei...eu si Ella...Ce...”am reusit eu sa zic in timp ce Sara,nedumerita,ma privea si nu intelegea probabil expresia mea putin uimita,putin speriat si putin incantata.
“Sara...Ma bucur sa te vad!Din nou..”zise si Ella care era acum exact langa mine.Avea in maini cele doua briose care-i ramasesera si parea destul de calma – nu sarise pe ei.Incepu sa rontaiasca din una.Facea asta cand era suparata,fericita stresata,obosita...si acum se pare ca si cand era uimita+speriata+emotionata+ii venea sa planga.
“Ele sunt prietenele mele,baieti.Ella,Iulia,ei sunt,...presupun ce ganditi acum.dar nu,ei sunt doar Lou,Harreh,Liam,Niall si...Zayn.noii mei prieteni.”
Ma uitam la ei ciudat,inca putin socata si zambind ca o idioata.
“Iar el,am zis fixand cu privirea cand pe Sara cand pe Zayn,este...Acel “el” despre care ne aduci aminte in fiecare secunda?”
Sara se inrosi si am vazut ca el incepu sa zambeasca.Ceilalti chicoteau.
“Mda...” a raspuns ea,iar zayn isi intinse mainile dupa ea,tragand-o mai aproape de el,imbratisand-o.
Mi-am mutat privirea de la ei,si am incercat sa ma uit la ceilalti,incarcand sa raman calma.dar am esuat,asa ca am privit spre Ella.Ea era bine – calma,linistita,normala- manca,la fel ca in orice moment de genul,putin mai tensionat.dar macar era ocupata,spre deosebire de mine...
“Mm,briose!”zise Niall si o privi.
Ea se aseza pe scaunul liber de langa el – ce coincidenta- si ii dadu cealalta briosa.
“Acum nu o sa sari pe mine,nu-i asa?”rase el.
“Nu!dar nu fi prea sigur de asta,nu garantez nimic din actiunile mele...”
“Ce zici sa...”spuse si Harreh privindu-ma,putin nedumerit si imi facu loc spre scunul liber de langa el,care ramasese singurul neocupat.
“Ce zici sa...”spuse si Harreh privindu-ma,putin nedumerit si imi facu loc spre scunul liber de langa el,care ramasese singurul neocupat.
Nu bagasem de seama ca eram inca in picioare,eram atenta la Sara si Ella.Parea sa...se inteleaga bine cu Niall,ii vedeam chicotind.Si continua sa para “Ella cea normala”.In comparatie cu mine,care eram un intreg haos in interior.
“Deci...cand aveai de gand sa ne spui?”am intrebat-o pe Sara.”Poate nu as fi fost la un pas de moarte dacaas fi stiut...”am continuat razand.
Sara si ceilalti facura la fel si atmosfera parea sa devina...respirabila si pentru mine.
“Nu numai eu ametesc persoane,”murmura Zayn Sarei.
Nu aveam idee la ce se referea,dar asta m-a facut sa realizez ce mi s eintampla.Eram ametita de ei...si de zambetul cuiva,care continua sa ma priveasca,facand fiecare foita de dimtire din mine sa tremure...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu