Tata m-a dus cu masina la aeroport tacut.Strazile Bucurestiului mi se pareau atat de tacute – ca un gest de ramas bun.
“Stii ca sunt extrem de mandru!”spuse el intr-un final.
“O sa imi fie atat de dor de acasa!” ii raspund.
Era greu sa fac asta.Chiar daca era visul meu.Ultimele zile fusesera cele mai grele – lacrimi,regrete...dar si putina speranta.Ca nu voi fi chiar singura.
Era cald,si vedeam cum norisorii se ghemuiesc in orizontul imbibat in azuriul cerului,lasand razele soarelui sa sageteze atmosfera linistita si palida a diminetii.Pe fereastra deschisa vedeam defilarea muta a cladirilor,strazilor pe care le stiam atat de bine.
“Si mie imi va fi dor de tine!Poti veni acasa oricand!Sau daca nu,eu voi fi acolo imediat.”
“Totul va fi bine.Sper.Nu-ti face griji pentru mine!Voi fi cu mama.”continui eu.
“Transmite-i salutari din partea mea.Ai grija de tine!
M-a imbratisat scurt pentru un minut,apoi eu m-am urcat in avion.
Aveam trei ore de gandit la ceea ce trecusde,si ceea ce va urma....Mama paruse sincer incantata ca vin sa locuiesc cu ea,pentru prima data cu gand de permanenta.Dar stia ca fac asta si pentru scoala.Mereu dorisem sa ajung la Central Saint Martins.Si acum intrasem,pregatita de multa munca.
Cu siguranta,va fi ciudat cu mama.Niciuna dintre noi nu era foarte vorbareata,si oricum,nu stiu ce ar fi fost de spus.De cand divortase de tata,si se mutase la Londra cu afaceri,nu reusisem sa o vad prea mult,si ii simteam lipsa.Stiu ca era umita de hotararea mea,la fel ca tata,caci nu facusem un secret din faptul ca nu ma simteam la fel cu ea.Insa o iubeam.
Cand am aterizat in Londra,ploua.Nu mi s-a parut un semn rau,si mai degraba doar un lucru obisnuit.Renuntasem deja la soarele arzator de acasa.
Mama ma astepta in masina ei argintie.Ma vazu si cobori,apoi ma imbratisa stangace,dupa ce am coborat impiedicandu-ma din avion.
“Ma bucur sa te vad,Sara!Te-ai schimbat mult!Ce mai face....”
“Tata?Um,bine.Si eu ma bucur sa te vad,mama!”
Nu aveam multe bagaje,fiindca deja trimisesem acolo majoritatea lucrurilor – momentele vietii mele erau probabil depozitate deja n noua mea camera.Totul incapu usor in partbagajul masinii.
“Sper sa iti placa noua ta camera!Vreau ca aceasta sa fie cea mai buna vara a ta!Sunt atat de mandra de tine!”spuse ea,in timp ce baga cheile in contact.
“Multumesc.Dar nu trebuiau atat de multe pregatiri....”
“Mai este cineva care este mandra de tine...”continua ea.
“Cine?”
,,Anne.Ea m-a ajutat sa amenajez si camera.”
,,Matusa Anne este aici?Ieri mi-a spus ca este in Paris,la o prezentare...”
,,Voia sa fie o surpriza.Are cateva zile de lucru aici,asa ca sta la noi.I-a fost dor de tine.”
Matusa Anne era o persoana foarte speciala pentru mine.Ea ma incurajase mereu sa lupt pentru pasiunea mea,designul.Era fotograf pentru reviste de moda,si uneori pentru reviste gossip.Totul incepu pe la 13 ani,cand stateam cu ea pe terasa,si beam ceai englezesc,rasfoind un Vogue US,in care aparuse primul ei pictorial.Era atat de incantata de asta,si de faptul ca o cunoscuse in persoana pe Anna Wintour.Dar muncise atat de mult pentru asta... Eram fascinata de o poza cu Natalia Vodianova cu o rochie Dior,pe care mi-o voi aminti mereu.De atunci stiusem ce voi vrea sa fac....
“Sara!”
“Matusa Anne!Ma bucur sa te vad!”
Ne-am imbratisat,apoi ea s-a uitat atent la mine:
“Ai crescut atat de mult!Esti asa frumoasa!Ma bucur ca ai intrat la CSM,si sunt foarte mandra de tine.”
,,Multumesc!..Si cum ramane cu Paris?”incep eu sa rad.
“Voiam sa fie o surpriza.”
“Sunt siguraca vrei sa-ti vezi camera”spuse mama in timp ce urcam scarile si ajungeam la primul etaj al casei.
,,Sper sa iti placa!”
Dormitorul dadea spre est,spre curtea din fata.Camera imi era familiara,imi apartinu-se in ultimele 2 vacante de vara petrecute aici.Insa era schimbata.Patul mic,de copil,cu lenjerie haioasa,roz,era acum unul mai mare,cu lenjerie din matase neagra si blana ecologica.Culoarea roz a peretilor era acum inlocuita de un gri metalic,iar desenele mele de copil,care fusesera inramate si puse langa birou erau acum fotografiile din acel Vogue.Pe rafturile de lemn erau poze cu familia,cu prietenii,colegii de la care imi luasem ramas bun.Raman un timp uitandu-ma la ele,si oftez.
“Ne gasesti in bucatarie.Te lasam sa te instalezi linistita!”spusera ele,si am auzit usa inchizandu-se.
Lacrimile au inceput sa-mi cada pe obraji,in timp ce ma uitam la acele poze – erau clipe din viata mea. Instantanee ale clipei de copil. Deja imi era dor de tot,pana si de aerul,de cerul si de soarele de acasa. Ochii mi-au ramas fixati pe o poza cu Iulia si Ella.Erau prietenele mele cele mai bune.Gandul la ele ma consola.Aveam sa le revad in curand – sa le vad zambetele,reactiile,sa le aud vorbind despre lucrurile noastre ciudate.
Nu aveam chef insa sa trag un plans serios.Pe acesta il pastrasem pentru culcare,cand v-a trebui s ama gandesc la urmatoarele zile aici,si la scoala.Dar pentru asta mai aveam careva luni in care puteam sa ma incurajez.
M-am asezat pe patul moale,si m-am ghemuit.Chiar daca ma luptasem,in cateva minute adormisem....
Simteam cum razele palide incercau sa patrunda pe fereastra.Ma ridic cu greu din pat si vad ca eram in pijamale...Ciudat,nu imi amintisem sa ma fi schimbat aseara.Ma uit pe fereastra si vad cerul destul de senin si luminos – se anunta a fi o zi buna.
Zaresc telefonul pe noptiera,asa ca il iau,si ma asez din nou in pat,in timp ce il deschideam. Vad multe mesaje de la Ella si Iulia.As fi vrut atat de mult ca ele sa fie cu mine acum...Mai erau 2 zile. Aud niste ciocanituri in usa
“Da?”spun eu.
Mama deschise usa.Era imbracata in hainele de birou.Clar,aveam sa imi petrec ziua singura,sa recuperez plansul de aseara.
,,Buna dimineata,draga mea!Micul dejun e gata!”imi zise ea,apoi inchise usa incet,in timp ce eu ii raspundeam ca vin imediat.
Dupa 5 minute petrecute in graba in baie,am ajuns in bucatarie,si m-am asezat pe un scaun liber,langa matusa Anne.
A fost un eveniment tacut,chiar si cu interventiile matusii.
Mama imi ura distractie placuta.I-am multumit,stiind ca isi iroseste urarile.Voi sta singura....Mda,va fi distractiz.Ea a plecat prima,iar eu si matusa Anne am ramas in bucatarie,bandu-ne ceaiul.
“Azi am un photoshot pentru o revista.Cu cineva interesant,am mai lucrat cu ei.Cred ca iti va placea si tie.Ai vrea sa vii?”intreba ea.
“Desigur!As vrea sa te vad in actiune”chicotesc.
“Bine atunci.Pregateste-te.Intr-o ora trebuie sa fim acolo.”
Ma ridic de la masa incet.Poate nu avea sa fi o zi chiar ingrozitoare...Da,eram sigura de asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu