sâmbătă, 28 aprilie 2012

Capitolul IX.A fost o joaca.




Ella’s POV

Am iesit de mana cu Niall di cafeneaua unde le intalnisem azi pe Ellie si pe Andreea cu ceilalti.
“Suntem singuri ,in sfarsit”
“Ce vrei sa facem?” am intrebat.
“Nimic.Doar vino mai aproape...”
“Am nevoie de o ‘Horan Hug’!”
“Si eu de o ‘Ella Hug’.Totusi aici...stii...”
“Nu e bine.Stiu.”
“O sa para prea direct,dar nu vrei sa mergem la mine?Ne putem uita la un film.Popcornul este inclus,pe langa hugs and kisses.”
“Nu pot sa refuz,nu?”
“Nu...”zambi larg.
“Okay...Dar eu aleg filmul...”
“Ceva romantic”chicoti,apoi ma trase sa-l urmez.

Deschise usa si imi facu semn sa intru.Am intrat,putin timida si ingrijorata,caci eram doar cu el,trebuia sa incerc sa vorbesc si sa ma comport cat mai normal,nu mai era nicio Sara sau Iulia care sa ma scoata din situatii jenante.M-am gandit la ele – probabil erau la fel de fericite ca mine,Sara probabil era acum cu Zayn,iar LuLu cu Harreh..Si cred ca si lor le mergea la fel de bine ca si mie,Niall era minunat!
Apartamentul parea destul de spatios.Livingul imi placea mult – mare,unit cu bucataria.Niste ferestre mari – dadeau intr-un balcon – cu niste draperii albastre,grele,trase,lasand o lumina palida dar placuta sa patrunda in camera.
Ne-am asezat pe canapeaua din centrul livingului,dupa ce Niall baga un DVD cu un film.
“Midnight in Paris...um,suna bine!”am spus.
“Sper sa iti placa!Ma duc sa aduc popcornul...”
“Lasa-le!Stai aici cu mine!.....Glumesc.Ai promis floricele ca bonus,le vreau!”am ras.
“Daca bonusul ramane doar....kisses and hugs?”
“Better”am spus,in timp ce Niall ma trase in bratele lui,sarutandu-ma pe obraz.
Am reusit sa fiu atenta jumatate de film,apoi...Copilariile lui Niall cu gadilatul imi placeau si ma faceau sa-l iubesc mai mult.Radeam si eram atata de linistita langa el.M-am intins spre fata lui si l-am sarutat.Asta l-a luat prin surprindere,deobicei...nu eram asa.Dar incepeam sa ma schimb.
“Te iubesc!”i-am explicat.
Imi zambi,apoi murmura un “Si eu.”.M-am intors spre Tv,filmul se termina.
“Mi-a placut..”am spus,apoi mi-am intors privirea spre el.”Dar...”
“Dar ce?...Nu ti-a placut bonusul?”rase.
“...as vrea sa imi canti ceva la chitara!Te rog!”
“Daca vrei,bine..”Se ridica de langa mine si se duse in alta camera,de unde reveni repede cu chitara.Se aseza la loc,langa mine.
“Sper sa itit placa...”a soptit.
De la primele cuvinte am recunoscut melodia – care era cea mai speciala pentru mine.
“This is start of something beautiful
 This is start of something new
 You are the one that make me loose it all
 You are the start of something new, ooh

 And I throw it all away
 Watch you fall into my arms again
 And I throw it all away
 Watch you fall, now

 You are the earth I will stand on
 You are the words I will sing

 And I thrown it all away
 Watched you fall into his arms again
 And I thrown it all away
 Watched you fall, now

 And take me back
 Take me home
 Watch me fall, down to earth
 Take me back, home

 This is start of something beautiful
 You are the start of something new”

Mi-am simtit ochii umezi asa ca m-am adancit in umarul lui imediat ce termina.I-am simtti mana pe spate si vocea calda.
“Nu,nu e de rau...E de bine.A fost cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodata!”am scancit.
“It’s all for you!”I-am simtit mainile in jurul meu,ma imbratisa.”I’ll never let you go!I love you!”
“Si eu,Niall!Mult!”incepusem sa vorbesc iar clar si eram iar stapana pe mine si pe emotiile mele.
“Am fost sigur ca te iubesc de cand te-am vazut prima data,cand am impartit briosele.”
“Exact acum o luna..Era sa uit!Suntem impreuna de o luna.”
“Cea mai buna luna din viata mea...”spuse,in timo ce ma lasam jos pe canapea.I-am simtit buzele pe gat,apoi urca incet,ajungand la buzele mele.
“A fost si cea mai buna luna a mea!Niciodata nu am cunoscut pe cineva pe care sa-l iubesc asa mult ca tine!Si nici pe cineva care sa ma iubeasca la fel ca tine..”
“Sunt sigur ca e cineva care poate sa te iubeasca mai mult decat o voi putea face eu”ma saruta scurt pe buze,”pentru ca nu te merit”,inca un sarut,”dar desi ar trebui sa ma gandesc la asta,eu incerc sa te iubesc cat de mult pot..”
“Eu nu te merit..Imi arati iubirea.Esti perfect.Esti totul -...”
“Si tu esti ‘my everything’,care ma face sa zambesc,sa fiu fericit...”isi apasa buzele mor si ma simteam atat de bine atunci,desi credeam ca voi ramane fara aer.

Soneria.Niall se ridica imediat,la fel ca mine,speriati de sneria care stricase momentul.
Era Zayn.Singur – Sara nu era cu el.
“Ai mai vorbit cu ea dupa ce am plecat azi?”
“Nu,Zayn.”Am spus,incercand sa-mi asez putin parul ciufulit.
“Cand a ajuns la mine,...”
Mi-a povestit tot,cu mici intreruperi din partea lui Niall care ii amintea “cat de prost ai fost sa te incurci cu aia.”
“Ai pierdut cel mai important lucru din viata ta..”spuse la final Niall,si ma privi strangandu-ma de mana.
”Cred ca ar trebui sa o lasi in pace un pic...”am zis si eu si l-am privit serioasa.”Trebuie sa ma duc acasa.Sa vad ce face...”
“Nu e bine,sunt sigur...”raspunse trist.
Eu il credeam – cand povestise ca se despartise de mult de aceea fusese sincer,tonul lui arata asta.Iar cuvintele despre Sara dovedeau ca o iubea.
“Te duc eu...”spuse Niall si am iesit pe usa,pregatita sa ma prefac ca nu stiu nimic.Daca afla ca stiu,ar fi durut-o mai tare.
Am sunat-o pe Iulia.Dar nu raspunse.Cand am intrat in casa era liniste.Am gasit-o pe Sara in camera,dormea.Era bine..Aveam timp sa ma gandesc la ceea ce trebuia sa ii spun...

Sara’s POV.
*Peste o saptamana*
Nu stiu cat era ceasul cand m-am trezt.Era intuneri afara,dar se intrezarea o lumina slaba – era dimineata.Iulia si Ella erau in camera,dormeau.Am apucat telefonul si am vazut ca era ora 6.Primisem un mesaj 0 spaeram sa fie de la el.Sperasem ca voi gasi apeluri si mesaje de la el,pentru ca ma simteam bucatele,voiam sa vorbeasca el primul cu mine.Am deschis mesajul – mama.Nu voiam sa-l citesc,probabil imi explica iar ca trebuie sa plece si nu poate veni acasa.
M-am ghemuit pe canapea.Acum cateva zile totul era bine.Era incredibil cum in doar cateva zile de atunci totul se prabusise.Poate pentru ca acest “tot” nu era nimic.Voiam sa vorbesc cu el.Trebuia.Stiam ca trecuse prea mult timp – o saptamana – dar voiam sa ii spun ca inca...il iubesc.Ceva absurd.Se culca cu aceea in timp ce ram impreuna – motiv sa-l urasc.Dar nu puteam.Trebuia sa vorbesc cu el acum..M-am rirdicat si m-am dus in camera.Am iesit dupa 10 minute pregatita sa infrunt ceea ce evitasem...

“Zayn?Vreau sa vorbim.Stiu ca...”
“Si eu.Poti veni la mine?”
“Ajung in 10 minute.”Apoi a inchis.Reusisem sa fiu calma,speram ca asa aveam sa fiu si in fata lui.
“Trebuia sa vorbim de la inceput.Nu a fost bine sa dispar pentru o saptamana.Mi-a fost dor...”
“Nu trebuie,”imi raspunse,in timp ce am, intrat.”Nu e bine.Nu e bine deloc.”
“Eu continui sa ..te iubesc..”
“Sara,”spuse apucandu-ma de maine,nu trebuie sa ma mai iubesti.Trebuie sa uiti de mine si de tot ce s-a intamplat intre ..noi.”
Cu fiecare cuvant imi simteam ochii plini de lacrimi.
“Nu pot.Am incercat.Tu poti?”am spus,cu greu.
“Da.”
Apoi am izbucnit in plans.Raspunsul lui fusese atat de sigur si clar.
“Nu vreau sa mai continuam.Nu imi pasa ce a fost – a fost o joaca.”zise la fel de calm.
Mi-am smucit mainile dintre ale lui si mi-am apropriat fata de a lui.L-am sarutat – nimic.Era la fel de calm,de parca nu simtea nimic.Nu mai simtea....
M-am tras si am iesit pe usa,abtinandu-ma sa nu plang,trandind-o in urma mea.

Am incercat sa nu izbucnesc in plans in fata fetelor.Cand am intrat in casa erau pe canapea,parca asteptandu-ma.M-am apropiat de ele,incercand sa schitez un suras – cel mai groaznic probabil.
“E serios.De ce ai ochii rosii?Ai plans?”
“El te-a facut?Spune- e vina lui?”
“Normal ca e vina lui.Sara,”Iulia ma privi cat se poate de serioasa”ai fost la el?De ce?Stiu ca nu vrei sa ne spui ce s-a intamplat,dar vreau sa vorbesti cu noi.NU ai nevoie de el.Suntem aici,pentru tine!”
Ella si ma imbratisa,in timp ce Iulia vorbea,si m-am chinuit sa nu plang.
“Nu vreau sa vorbesc despre..Zayn.A fost o joaca.Care s-a terminat.Saptamana trecuta,”am reusit sa spun.
“El ti-a spus prostia cu ‘a fost o joaca’?Sara,nu a fost deloc.Te-a iubit si tu la fel.Ai uitat tot?”zise Ella.
“Nu vreau sa...Putem sa incheiem aici?Nu a fost nimic serios.Ne cunoastem doar de 2 luni.Gata!”
“Cum ai de gand sa-i explici mamei tale de ce esti asa?”
“Nu o sa trebuiasca.E plecata.Pentru o saptamana.Nu vreau sa fac nimic.Ma gasiti in pat...”
“Dar e dimineata!...”
Mi-am tras pe mine prima pereche de pantaloni pe care i-am gasit si un tricou larg si m-am ghemuit in pat,inchizand ochii....

duminică, 15 aprilie 2012

Capitolul VIII.Schimbari.Lucruri noi...

Cpitolul VIII.
   Totul era bine.Perfect.Aveam o viata perfecta.Asa simteam.Nu voiam insa ca totul sa se schimbe brusc – nu as fi rezistat.M-a privit.I-am zambit - eram sigura ca totul va fi bine daca eram cu el.
   “Vrei sa mergem la mine?” ma intreba.
   “Bine..”
   “Trebuie sa terminam...”spuse si incepu sa ma sarute.
   “Si intrebarile...”
   A inceput sa rada,apoi am continuat sa mergem tinandu-ne de mana.

   A deschis usa.M-a tras inauntru si a inchis-o,apoi ma impinse in perete sarutandu-ma.
   “Zayn!”s-a auzit o voce.Nu era a mea.S-a departat de mine si am vazut o fata.Blonda.Inalta.Tipul de fata perfecta.Si era imbracata doar in lenjerie?!
   “Ce cauta ..ea,aici?!”a spus,punand accentul pe “ea”.”Din cauza ei nu am putut veni aseara?”
    El a incercat sa spuna ceva.Cu greu am reusit sa scancesc “Taci!”.Eram tintuita acolo,sagetata de o durere pe care o mai cunoscusem.Mi-am adunat ultima speranta ca eram suficient de puternica ca sa plec de acolo fara sa plang si am reusit sa ma misc spre usa.
   “Sara,stai!”
   “Lasa-ma!”am tipat si am iesit imediat.
   Nu-mi mai amintesc nimic de atunci.Doar ca am alergat prin ploaie iar fata acelei fete imi aparea constant.Nu era nimeni acasa – era bine.Am alergat in camera si m-am lasat pe pat.M-am ghemuit plangand. Nu fusese bine ca plecasem asa – mereu fugeam de probleme,nu le faceam fata.De data asta ar fi trebuit....
   Durerea imi amortise suficient corpul ca sa nu mai pot sa mai gandesc.Niste cutite se infingeau mai adanc parca,simteam,care ma faceau sa tip de durere. Mi-am intins mana spre noptiera – am apucat iPod-ul si mi-am bagat castile in urechi.Ma durea fiecare parte a corpului,dar muzica parea sa ma calmeze – melodiile lui Ed.
   Am inchis ochii iar – nu o mai vedeam.Am adormit plangand fara sa mai realizez unde eram si ca plangeam de durere; dar am deslusit niste cuvinte din melodie “Kiss me like you want to be loved...” Am tras castile rapid si le-am aruncat pe podea.El mi le soptise cand il cunoscusem – vocea lui imi tremura iar durerea care incepuse sa dispara....

Iulia’s POV
  Imi deschise usa si cu o mana imi facu semn sa intru.Am orvit in jur,curioasa – un living legat de bucatarie si alte cateva usi.
   “Buna,Harreh!”am auzit,apoi o femeie a iesit dintr-o camera.
   “Lou? Ce faci...e si Lux aici?” i-a raspuns el calm.
   Se pare ca o cunostea.Lux? Lou?
   “Merg sa aduc niste prosoape..”a spus si a plecat in camera cu Lou.
   M-am dus spre fereastra si m-am uitat – nu mai ploua.
   “Poftim!”i-am auzit vocea din spate.M-am intors si am apucat prosopul.Lou veni langa el si...avea un copil in brate.O fetita.
   “Buna,Iulia!Eu sunt Lou.Iar ea e Lux.”
   “Luxy...”spuse Harreh,luand-o in brate.
   “Buna,Luxy!”am spus incet si m-am apropiat de ea si de Harreh.
   “Nu e nici o problema daca sta cu voi,trebuie sa....”
   “Nu e nicio problema,Lou.”
   “Mersi,Harreh!”si pleca,dupa ce o mai saruta odata pe Lux.
   “Ti-am lasat pe pat niste haine...Vrei sa mai stai aici cu mine...si Lux,nu?”
   “Desigur!..Ma duc sa...”
   “Okay..”
   Am intrat in camera lui.Am gasit pe pat un tricou.Destul de lung,incat imi venea ca si o rochita.L-am tras pe mine – mirosea ca si el – hmmm.....
   M-am intors la el,si am vazut ca era tot cu Lux in brate.Mi-a zambit.
   “Pot sa o tin si eu?”l-am intrebat si m-am intins spre ea.Mi-o dadu,iar ea se lipi de mine.
   “Ii place de tine..”spuse el.
    Era atat de micuta si fragile.Ma apuca cu manuta ei de un deget.
   “Aww...”
   “E mai cuminte decat deobicei,”rase Harreh.”Chiar ca ii place de tine.”
   “Sau poate...ii e somn.A adormit.”am spotit privind-o.
   M-am asezat pe pat,dorind sa o asez acolo,sa doarma.Incepu sa scanceasca.Am luat-o iar in brate si m-am intins si eu pe pat.Nu spunea nimic – continua sa doarma..Am simtit respiratia lui Harreh pe gat,apoi mainile lui in jurul meu.
   “Te iubesc,LuLu!Nu ai idee cat de fericit ma faci pentru ca stai cu Luxy,desi deabia acum ai cunoscut-o.Te iubesc!”
   Am zambit si am ramas nemiscata.Auzeam pulsul ei si al lui clar – am adormit pe aceasta melodie perfecta.Cu Luxy in bratele mele,imbratisata de Harreh....

Capitolul VII.


"Fetelor?"
 "Sara?Ce s-a intamplat?!Nu am inteles mesajul...Ai spus doar 'dorm la Zayn'..."Incepu Ella,vazandu-ma.
 "Ce am pierdut in timp ce dormeam?Cum ai ajuns acolo?" spuse si Iulia,totusi mai calma.
 "Buna dimineata si voua!"le-am spus,traversand sufrageria.M-am aseztd pe canapea si am tras o perna in brate."Va spun imediat 'ce?','cum?' si 'unde?'..."
 "Sara,e totul in regula?Esti atat de deloc tu!"
 "Nu am nimic.Sa incepem:nu reuseam sa adorm dupa ce voi ati facut-o,apoi am inceput sa vorbesc cu el - nu dormea - si am ajuns la el...Am vorbit despre tot - ce insemnan pentru fiecare si cred ca ...ma iubeste.Dar nu conteaza ce primesc de la el - il iubesc si asta e de ajuns pentru a fi implinita.E doar...felul lui de a vorbi despre noi este atat de perfect,ma face sa vad totul altfel.Ma simt...nu pot sa exprim cum - ceva dulce,moale,firav,transparent,usor - ceva care ma invaluie in permanenta.EL.
 Amandoua imi zambira.
 "Tu esti perfecta.Daca se va intampla vreodata ceva rau cu voi,va veti certa sau desparti,ma voi inchide intr-o camera pana cand totul va reveni la normal.Ma bucur pentru tine,pentru el,pentru ca simti asta!".
 Ella ma imbratisa,la fel ca Iulia care se asezase intre timp langa mine.
 "Trebuie sa imi povestiti totul si voi...Nu am uitat."
 "ti-am spus aproape totul.Nu stiu nici eu mai mult.Doar il iubesc...mult!Nu am apucat nici macar sa il cunosc atat de bine..."
 "Stii totul despre ei,Iulia!"
 "Dar nu stiu ce simte,ce fel e acum..."
 "Probabil se gandeste la tine."
 Ea chicoti.
 "Vise!"
 "Sau realitate!Oh,nu te privea obisnuit,te-a luat de mana,s-a plimbat cu tine asa,ti-a spus ca te place si vrea sa va vedeti.E real tot!"spuse Ella care pana atunci nu intervenise."Si Niall e real - eu sunt visul.Un vis pe care sper sa vrea sa-l retraiasca iar si iar."
 Zambea,ca de fiecare data cand vorbea de el.Toate zambeam – ei.Toate gandeam la fel,aceeasi directie,acelasi centru.Intr-o luna,respectiv 2 saptamani,totul se miscase atat de rapid,incat nici nu intelesem prea bine ce se intampla.
   “Umm,desi nu as vrea s ama opresc din ganditul la el,trebuie sa incetez,mai e ...”
   “O ora.E deja 14.Pana ne intalnim cu Ellie.”zise Iulia,dar parea ca se gandeste inca la Harreh.
   “Si cum o recunoastem?Au trecut cativa ani de cand nu am mai vazut-o...”am intrebat,incercand sa-mi blochez imaginile din minte.
   “A spus c-o vom recunoaste usor..”
   “Isi va lipi un semn,”eu sunt Ellie”,poate?” am inceput sa rad,urmata de celelalte.”Deabia astept s-o vad,a trecut atat de mult timp...”
   “Ne intalnim la ...”incepu Iulia.
   Am zambit.Cunosteam locul.Prea bine chiar.Acolo il cunoscusem – pe o banca,in ploaie.Acolo incepuse totul – tot ce eram eu acum.
   “Sara,dupa ma intalnesc cu Niall...Si e o mica problema – tinuta.Stiu ca iti place sa faci pe stilista asa ca..dulapul meu iti apartine!Si ar cam trebui sa ne grabim..”zise Ella,tragandu-ma de pe canapea.
   “Imediat..Dar Niall te place oricum..Nu ai nevoie de mine..”

   “Am ajuns la fix!”
   “Eram atat de aproape sa intarziem!Clar,data viitoare plecam mai repede.”
   “Sfertul de ora – scuza.Sigur aici trebuia?Nu recunosc pe nimeni.Inca..”am continuat sa privesc in jur.
   “Trebuie sa apara...”Iulia se opri brusc.
   “Iulia?”intreba Ella.
   “Harreh mi-a spus ca e ocupat dupa-amiaza asta...dar...”
   M-am uitat in directia privirii ei.
   “Sunt..”
   “Ei!Niall...Si doua fete?!”
   “De ce le imbratiseaza Zayn?”ma privi suspicioasa Iulia.
   “Probabil sunt prietenele de care mi-a vorbit azi dimineata putin...Sa mergem la ei...”
   “Si Ellie?”
   “O sa ne vada!”am inceput sa traversez aleea spre ei,linistita,spre deosebire de fete care erau agitate..si putin geloase.
   Erau totusi mai departe decat credeam.Banca...Eram langa banca mea si a lui.
   “Tu,aici?”am auzit o voce – el, pe cand eram suficient de aproape ca sa ma recunoasca.”Buna!”
   “LuLu!”se intoarse Harreh zambind,intinzandu-se spre Iulia.
   Cele doua fete se intoarsera si ele.
   “Buna!”raspunsera si ceilalti baieti.
   “Hey!”murmura Ella in timp ce se aproprie de Niall si primi o imbratisare.
   “Um,ciudat,dar imi pari cunoscuta...”am spus prvind mai atent fata din dreapta ea.
   “Ellie este confundata cu multe persoane...”zise cealalta.
   “Ellie?”am zis in cor cu Ella si Iulia.
   “Fetelor!Nu v-am recunoscut....sunteti atat de schimbate.Scuze..”
   “La fel si tu!”
   M-am uitat la ceilalti.Pareau nedumeriti..
   “Presupun ca vreti lamuriri.”am inceput.Ea e Ellie,o prietena mai veche cu care trebuia sa ne intalnim azi.Nu o mai vazusem de mult si...nu am recunoscut-o.Nu ma asteptam sa fiti si voi aici...Voi apareti peste tot,mereu.Si imi place asta!”
   “Ellie si Andreea sunt si prietenele noastre..Si nu ne-am fi ntalnit daca Zayn nu ar fi intarziat o ora...”zise Liam.
   Am inceput sa rad.
   “Scuze,aia a fost vina mea...”
   “Vina ta cum? El a stat in baie uitandu-se in oglinda!”
   “Daca nu stateam eu asa mult la el...”
   “Nu-i nimic!”Zayn ma trase spre el,lipindu-ma de corpul lui.
   “Speram sa fie o surpriza asta,dars e pare ca ii cunoasteti deja.”
   “Chiar bine!” chicotira ei.
   “Avem multe sa-ti povestim,Ellie!”spuse Iulia si veni spre ea.
   “Vom avea timp...Ea este Andreea!”spuse,aratnd spre cealalta fata.
   “Buna,Andreea!Ne bucuram sa te cunoastem!”
   “Si eu la fel!Ellie mi-a povesti despre voi si ma bucur sa va cunosc in sfarsit personal!”
   I-am zambit toate trei.Apoi Lou continua:
   “De ce nu mergem la o cafenea?”
   Am aprobat toti si am mers la aceeasi cafenea unde fetele ii cunoscusera.In minte mi se derula un film,incepand din parc pana acolo.Era amuzant sa revad trecutul.Imi placea sa-mi amintesc acele momente,foarte speciale.
   
Iulia’s POV
Um,se pare ca am ramas singuri..." am spus zambind.
 "Asta e bine.Pot sa te sarut fara sa fiu intrerupt" raspunse el.
 Isi apropie fata de a mea,sarutandu-ma,in timp ce imi lua mainile intr-ale sale.M-am imbujorat.Incepu sa chicoteasca de mine.
 "Ce vrei sa facem acum?" am intrebat.
 "As vrea sa ne plimbam si sa spun tuturor cat de mult te iubesc.Dar asta ar fi periculos,nu vreau sa patesti ceva."
 Ma privi apoi si parea decis.
 "Totusi,ce zici daca am merge undeva.Nu-si va da seama nimeni cine suntem."
 "Orice spui tu."
 Ma trase dupa el.Se indrepta spre parcul unde ne-am intalnit azi cu fetele.Deci asta era locul unde nu si-ar fi putut da nimeni seama cine e...De parca ar fi existat un asemenea loc.... Nu se opri la bancile unde ii vazusem azi.Mergea spre ... Locul de joaca al copiilor?! ... Poate asa reuseam sa vorbesc cu el - daca nu era foarte aproape de mine reuseam sa vorbesc coerent,fata de momentele in care ma pierdeam si nu mai reuseam sa spun nimic.
 "Ia un loc!"spuse in timp ce se aseza intru-unul dintre leagane si imi facu semn spre cel de langa el.
 "Vreau sa iti spun ceva..."incepu,in timp ce ma asezam.
 "Si eu vreau...".Am privit putin in jur.Nici urma de vreun copil sau alte persoane.Nu aveam sa fim intrerupti.Am oftat - asta insemna ca asta era momentul pe care-l asteptasem de cateva zile.Sa pot sa-i spun tot fara intreruperi.Stiam ce voiam sa-i spun,voiam sa afle,dar nu stiam daca puteam sa-i spun in fata.Poate linistea nu era totusi atat de buna pentru a-mi exprima sentimentele.Am respirat inca o data calm,pregatita sa incep.
 "Nu stiu...".
 Incepuse el.Asta insemna ca ma mai puteam razgandi daca sa-I spun sau nu.
 "Nu stiu ce se intampla acum.Nu stiu ce sa fac.Tu...De mult timp nu am mai...intalnit pe cineva ca tine.De care sa cred ca e reala.Ca ma iubeste.De asta poate sunt...totul e prea rapid,stiu.Nu stiu ce sa fac cu tot ce simt...Nu stiu ce simti tu,dar totusi eu..te iubesc! Vreau sa fie incet - sa petrec cat mai multe clipe cu tine.Nu vreau sa fie prea brusc.Vreau sa dureze mult tot ceea ce simt acum...".
 Mi-am intors fata la timp ca privirile sa ni se intalneasca.Avea o alta privire decat de obicei - putin trista dar si...parea ca era adevarat ceea ce ,ca el chiar credea asta.
 "Harreh..."
 "Chiar daca...tu nu ma iubesti..Nu ne cunoastem de mult.Dar stiau ca am nevoie de tine.Ar fi egoist sa sper ca si tu ma iubesti?
 "...Stiu ca nu ti-am spus asta pana acum dar nu stiu de ce nu am facut-o.Te iubesc! Sunt sigura de asta.De la inceput ar fi trebuit sa fiu sigura.Si eram sigura ca te iubesc,chiar daca tu...nu conta altceva,doar ceea ce simteam eu.Apoi am aflat ca si tu...Si am fost confuza.Nu mai stiam daca te iubesc pentru ca asa simt eu cu adevarat sau pentru ca mereu dorisem sa fiu cea...sa fim impreuna... Ca Harreh Styles sa ma iubeasca.Si...simt ceva total diferit de ceea ce credeam ca voi simti.Nu imi pasa cine esti - eu il iubesc pe cel care e acum langa mine si tocmai mi-a spus ce crede - tu.Te iubesc,doar la asta pot sa ma gandesc.In interior e ceva mai puternic...inexplicabil."
 "Stiu cum e...". Pentru prima data ii auzeam vocea tremurand.Se aduna totusi si incepu iar:"E ceva ce nu stii,nu ii stii forma,numele sau de ce.Doar te face sa zambesti mereu,sa te gandesti mereu la aceeasi persoana,sa reusesti sa spui tot ce simti,toata povestea..Chiar daca acele cuvinte nu sunt suficiente pentru tine si nu iti arata ce simti.Pentru ca sunt doar niste cuvinte - nu au valoare.E absurd sa vrei sa crezi ceea ce nu stii,dar ceea ce simti."
 "Iubirea e absurda.Dar are un sens - TU."
 "De asta vreau sa luam totul usor..Nu vreau sa te fac sa suferi.Nu as putea sa ma gandesc ca as putea face asta macar."
 "Insa orice ai face,simplul fapt ca pot sa te iubesc,sa simt asta pentru tine ma face sa fiu fericita.Te iubesc pentru ca existi.Te iubesc pentru ca esti sincer cu mine."
 "Poti adauga si "Te iubesc pentru ca ma iubesti.". "
 "Continui sa te iubesc la fel de mult pentru ca si tu ma iubesti."
 Se ridica si se aseza in fata mea.Cobora in genunchi,iar fata imi era la acelasi nivel cu a lui.
 "LuLu,esti totul!Te iubesc!"
 Isi puse mainile pe fata mea, tragand-o spre a lui.Si de data asta nu era ca de obicei.Simteam cum si el simtea altceva - imi arata asta.
 "Nu as putea sa imi imaginez cum as putea trai fara tine.Nu as putea..."ingana,in timp ce eu parca eram paralizata.De fiori mei si ai lui din timpul sarutului care imi dovedeau ca era adevarat tot.
 Am simtit ceva rece.
 "Ploua..." spuse el,confirmandu-mi temerile.Temerile,pentru ca nu imi placea ploaia.
 "Pff,perfect!" am spus.
 An simtit acum stropii tot mai mari,dar totusi calzi,pe fata.
 "Totusi asta te-a facut sa-ti revii.Nu stiu daca mai respirai...Iar am fost prea brusc?"
 "Oh,nu....Doar ca...mereu ma ametesti.Si mie imi place asta...Dar ploaia...nu imi place."
 "Pot sa te fac sa iti placa..." spuse,apropindu-se iar de fata mea.
 "Mmm...." am scancit cand am putut in sfarsit sa respir.Nu imi mai pasa de ploaie - doar de mine si de el.
 "Mereu mi-am dorit sa se intample momentul asta.Si acum a fost.Cu persoana potrivita."
 Se ridica si ma trase spre el.
 "Nu vreau sa te imbolnavesti insa.Te duc acasa."
 M-am ridicat.
 "Merg singura.Mama Sarei probabil e acasa si nu ar fi prea bine daca te-ar vedea.Ea nu stie nimic..."
 "Dar nu pot sa te las asa...uda.Am o idee...Stau aproape de zona asta. Te usuci,apoi te las sa te duci acasa,bine?Nu accept nu ca si raspuns."
 "Um,bine."
 Ma lua de mana si am simtit tremurul si caldura mainii lui.Desi uram ploaia,acelea erau unele dintre cele mai frumoase clipe pe care le traisem vreodata.
 Am mers prin ploaie cateva minute,tacuti.Eram adancita in ganduri - pe care el le stapanea.