"Fetelor?"
"Sara?Ce s-a intamplat?!Nu am inteles mesajul...Ai spus doar 'dorm la Zayn'..."Incepu Ella,vazandu-ma.
"Ce am pierdut in timp ce dormeam?Cum ai ajuns acolo?" spuse si Iulia,totusi mai calma.
"Buna dimineata si voua!"le-am spus,traversand sufrageria.M-am aseztd pe canapea si am tras o perna in brate."Va spun imediat 'ce?','cum?' si 'unde?'..."
"Sara,e totul in regula?Esti atat de deloc tu!"
"Nu am nimic.Sa incepem:nu reuseam sa adorm dupa ce voi ati facut-o,apoi am inceput sa vorbesc cu el - nu dormea - si am ajuns la el...Am vorbit despre tot - ce insemnan pentru fiecare si cred ca ...ma iubeste.Dar nu conteaza ce primesc de la el - il iubesc si asta e de ajuns pentru a fi implinita.E doar...felul lui de a vorbi despre noi este atat de perfect,ma face sa vad totul altfel.Ma simt...nu pot sa exprim cum - ceva dulce,moale,firav,transparent,usor - ceva care ma invaluie in permanenta.EL.
Amandoua imi zambira.
"Tu esti perfecta.Daca se va intampla vreodata ceva rau cu voi,va veti certa sau desparti,ma voi inchide intr-o camera pana cand totul va reveni la normal.Ma bucur pentru tine,pentru el,pentru ca simti asta!".
Ella ma imbratisa,la fel ca Iulia care se asezase intre timp langa mine.
"Trebuie sa imi povestiti totul si voi...Nu am uitat."
"ti-am spus aproape totul.Nu stiu nici eu mai mult.Doar il iubesc...mult!Nu am apucat nici macar sa il cunosc atat de bine..."
"Stii totul despre ei,Iulia!"
"Dar nu stiu ce simte,ce fel e acum..."
"Probabil se gandeste la tine."
Ea chicoti.
"Vise!"
"Sau realitate!Oh,nu te privea obisnuit,te-a luat de mana,s-a plimbat cu tine asa,ti-a spus ca te place si vrea sa va vedeti.E real tot!"spuse Ella care pana atunci nu intervenise."Si Niall e real - eu sunt visul.Un vis pe care sper sa vrea sa-l retraiasca iar si iar."
Zambea,ca de fiecare data cand vorbea de el.Toate zambeam – ei.Toate gandeam la fel,aceeasi directie,acelasi centru.Intr-o luna,respectiv 2 saptamani,totul se miscase atat de rapid,incat nici nu intelesem prea bine ce se intampla.
“Umm,desi nu as vrea s ama opresc din ganditul la el,trebuie sa incetez,mai e ...”
“O ora.E deja 14.Pana ne intalnim cu Ellie.”zise Iulia,dar parea ca se gandeste inca la Harreh.
“Si cum o recunoastem?Au trecut cativa ani de cand nu am mai vazut-o...”am intrebat,incercand sa-mi blochez imaginile din minte.
“A spus c-o vom recunoaste usor..”
“Isi va lipi un semn,”eu sunt Ellie”,poate?” am inceput sa rad,urmata de celelalte.”Deabia astept s-o vad,a trecut atat de mult timp...”
“Ne intalnim la ...”incepu Iulia.
Am zambit.Cunosteam locul.Prea bine chiar.Acolo il cunoscusem – pe o banca,in ploaie.Acolo incepuse totul – tot ce eram eu acum.
“Sara,dupa ma intalnesc cu Niall...Si e o mica problema – tinuta.Stiu ca iti place sa faci pe stilista asa ca..dulapul meu iti apartine!Si ar cam trebui sa ne grabim..”zise Ella,tragandu-ma de pe canapea.
“Imediat..Dar Niall te place oricum..Nu ai nevoie de mine..”
“Am ajuns la fix!”
“Eram atat de aproape sa intarziem!Clar,data viitoare plecam mai repede.”
“Sfertul de ora – scuza.Sigur aici trebuia?Nu recunosc pe nimeni.Inca..”am continuat sa privesc in jur.
“Trebuie sa apara...”Iulia se opri brusc.
“Iulia?”intreba Ella.
“Harreh mi-a spus ca e ocupat dupa-amiaza asta...dar...”
M-am uitat in directia privirii ei.
“Sunt..”
“Ei!Niall...Si doua fete?!”
“De ce le imbratiseaza Zayn?”ma privi suspicioasa Iulia.
“Probabil sunt prietenele de care mi-a vorbit azi dimineata putin...Sa mergem la ei...”
“Si Ellie?”
“O sa ne vada!”am inceput sa traversez aleea spre ei,linistita,spre deosebire de fete care erau agitate..si putin geloase.
Erau totusi mai departe decat credeam.Banca...Eram langa banca mea si a lui.
“Tu,aici?”am auzit o voce – el, pe cand eram suficient de aproape ca sa ma recunoasca.”Buna!”
“LuLu!”se intoarse Harreh zambind,intinzandu-se spre Iulia.
Cele doua fete se intoarsera si ele.
“Buna!”raspunsera si ceilalti baieti.
“Hey!”murmura Ella in timp ce se aproprie de Niall si primi o imbratisare.
“Um,ciudat,dar imi pari cunoscuta...”am spus prvind mai atent fata din dreapta ea.
“Ellie este confundata cu multe persoane...”zise cealalta.
“Ellie?”am zis in cor cu Ella si Iulia.
“Fetelor!Nu v-am recunoscut....sunteti atat de schimbate.Scuze..”
“La fel si tu!”
M-am uitat la ceilalti.Pareau nedumeriti..
“Presupun ca vreti lamuriri.”am inceput.Ea e Ellie,o prietena mai veche cu care trebuia sa ne intalnim azi.Nu o mai vazusem de mult si...nu am recunoscut-o.Nu ma asteptam sa fiti si voi aici...Voi apareti peste tot,mereu.Si imi place asta!”
“Ellie si Andreea sunt si prietenele noastre..Si nu ne-am fi ntalnit daca Zayn nu ar fi intarziat o ora...”zise Liam.
Am inceput sa rad.
“Scuze,aia a fost vina mea...”
“Vina ta cum? El a stat in baie uitandu-se in oglinda!”
“Daca nu stateam eu asa mult la el...”
“Nu-i nimic!”Zayn ma trase spre el,lipindu-ma de corpul lui.
“Speram sa fie o surpriza asta,dars e pare ca ii cunoasteti deja.”
“Chiar bine!” chicotira ei.
“Avem multe sa-ti povestim,Ellie!”spuse Iulia si veni spre ea.
“Vom avea timp...Ea este Andreea!”spuse,aratnd spre cealalta fata.
“Buna,Andreea!Ne bucuram sa te cunoastem!”
“Si eu la fel!Ellie mi-a povesti despre voi si ma bucur sa va cunosc in sfarsit personal!”
I-am zambit toate trei.Apoi Lou continua:
“De ce nu mergem la o cafenea?”
Am aprobat toti si am mers la aceeasi cafenea unde fetele ii cunoscusera.In minte mi se derula un film,incepand din parc pana acolo.Era amuzant sa revad trecutul.Imi placea sa-mi amintesc acele momente,foarte speciale.
Iulia’s POV
Um,se pare ca am ramas singuri..." am spus zambind.
"Asta e bine.Pot sa te sarut fara sa fiu intrerupt" raspunse el.
Isi apropie fata de a mea,sarutandu-ma,in timp ce imi lua mainile intr-ale sale.M-am imbujorat.Incepu sa chicoteasca de mine.
"Ce vrei sa facem acum?" am intrebat.
"As vrea sa ne plimbam si sa spun tuturor cat de mult te iubesc.Dar asta ar fi periculos,nu vreau sa patesti ceva."
Ma privi apoi si parea decis.
"Totusi,ce zici daca am merge undeva.Nu-si va da seama nimeni cine suntem."
"Orice spui tu."
Ma trase dupa el.Se indrepta spre parcul unde ne-am intalnit azi cu fetele.Deci asta era locul unde nu si-ar fi putut da nimeni seama cine e...De parca ar fi existat un asemenea loc.... Nu se opri la bancile unde ii vazusem azi.Mergea spre ... Locul de joaca al copiilor?! ... Poate asa reuseam sa vorbesc cu el - daca nu era foarte aproape de mine reuseam sa vorbesc coerent,fata de momentele in care ma pierdeam si nu mai reuseam sa spun nimic.
"Ia un loc!"spuse in timp ce se aseza intru-unul dintre leagane si imi facu semn spre cel de langa el.
"Vreau sa iti spun ceva..."incepu,in timp ce ma asezam.
"Si eu vreau...".Am privit putin in jur.Nici urma de vreun copil sau alte persoane.Nu aveam sa fim intrerupti.Am oftat - asta insemna ca asta era momentul pe care-l asteptasem de cateva zile.Sa pot sa-i spun tot fara intreruperi.Stiam ce voiam sa-i spun,voiam sa afle,dar nu stiam daca puteam sa-i spun in fata.Poate linistea nu era totusi atat de buna pentru a-mi exprima sentimentele.Am respirat inca o data calm,pregatita sa incep.
"Nu stiu...".
Incepuse el.Asta insemna ca ma mai puteam razgandi daca sa-I spun sau nu.
"Nu stiu ce se intampla acum.Nu stiu ce sa fac.Tu...De mult timp nu am mai...intalnit pe cineva ca tine.De care sa cred ca e reala.Ca ma iubeste.De asta poate sunt...totul e prea rapid,stiu.Nu stiu ce sa fac cu tot ce simt...Nu stiu ce simti tu,dar totusi eu..te iubesc! Vreau sa fie incet - sa petrec cat mai multe clipe cu tine.Nu vreau sa fie prea brusc.Vreau sa dureze mult tot ceea ce simt acum...".
Mi-am intors fata la timp ca privirile sa ni se intalneasca.Avea o alta privire decat de obicei - putin trista dar si...parea ca era adevarat ceea ce ,ca el chiar credea asta.
"Harreh..."
"Chiar daca...tu nu ma iubesti..Nu ne cunoastem de mult.Dar stiau ca am nevoie de tine.Ar fi egoist sa sper ca si tu ma iubesti?
"...Stiu ca nu ti-am spus asta pana acum dar nu stiu de ce nu am facut-o.Te iubesc! Sunt sigura de asta.De la inceput ar fi trebuit sa fiu sigura.Si eram sigura ca te iubesc,chiar daca tu...nu conta altceva,doar ceea ce simteam eu.Apoi am aflat ca si tu...Si am fost confuza.Nu mai stiam daca te iubesc pentru ca asa simt eu cu adevarat sau pentru ca mereu dorisem sa fiu cea...sa fim impreuna... Ca Harreh Styles sa ma iubeasca.Si...simt ceva total diferit de ceea ce credeam ca voi simti.Nu imi pasa cine esti - eu il iubesc pe cel care e acum langa mine si tocmai mi-a spus ce crede - tu.Te iubesc,doar la asta pot sa ma gandesc.In interior e ceva mai puternic...inexplicabil."
"Stiu cum e...". Pentru prima data ii auzeam vocea tremurand.Se aduna totusi si incepu iar:"E ceva ce nu stii,nu ii stii forma,numele sau de ce.Doar te face sa zambesti mereu,sa te gandesti mereu la aceeasi persoana,sa reusesti sa spui tot ce simti,toata povestea..Chiar daca acele cuvinte nu sunt suficiente pentru tine si nu iti arata ce simti.Pentru ca sunt doar niste cuvinte - nu au valoare.E absurd sa vrei sa crezi ceea ce nu stii,dar ceea ce simti."
"Iubirea e absurda.Dar are un sens - TU."
"De asta vreau sa luam totul usor..Nu vreau sa te fac sa suferi.Nu as putea sa ma gandesc ca as putea face asta macar."
"Insa orice ai face,simplul fapt ca pot sa te iubesc,sa simt asta pentru tine ma face sa fiu fericita.Te iubesc pentru ca existi.Te iubesc pentru ca esti sincer cu mine."
"Poti adauga si "Te iubesc pentru ca ma iubesti.". "
"Continui sa te iubesc la fel de mult pentru ca si tu ma iubesti."
Se ridica si se aseza in fata mea.Cobora in genunchi,iar fata imi era la acelasi nivel cu a lui.
"LuLu,esti totul!Te iubesc!"
Isi puse mainile pe fata mea, tragand-o spre a lui.Si de data asta nu era ca de obicei.Simteam cum si el simtea altceva - imi arata asta.
"Nu as putea sa imi imaginez cum as putea trai fara tine.Nu as putea..."ingana,in timp ce eu parca eram paralizata.De fiori mei si ai lui din timpul sarutului care imi dovedeau ca era adevarat tot.
Am simtit ceva rece.
"Ploua..." spuse el,confirmandu-mi temerile.Temerile,pentru ca nu imi placea ploaia.
"Pff,perfect!" am spus.
An simtit acum stropii tot mai mari,dar totusi calzi,pe fata.
"Totusi asta te-a facut sa-ti revii.Nu stiu daca mai respirai...Iar am fost prea brusc?"
"Oh,nu....Doar ca...mereu ma ametesti.Si mie imi place asta...Dar ploaia...nu imi place."
"Pot sa te fac sa iti placa..." spuse,apropindu-se iar de fata mea.
"Mmm...." am scancit cand am putut in sfarsit sa respir.Nu imi mai pasa de ploaie - doar de mine si de el.
"Mereu mi-am dorit sa se intample momentul asta.Si acum a fost.Cu persoana potrivita."
Se ridica si ma trase spre el.
"Nu vreau sa te imbolnavesti insa.Te duc acasa."
M-am ridicat.
"Merg singura.Mama Sarei probabil e acasa si nu ar fi prea bine daca te-ar vedea.Ea nu stie nimic..."
"Dar nu pot sa te las asa...uda.Am o idee...Stau aproape de zona asta. Te usuci,apoi te las sa te duci acasa,bine?Nu accept nu ca si raspuns."
"Um,bine."
Ma lua de mana si am simtit tremurul si caldura mainii lui.Desi uram ploaia,acelea erau unele dintre cele mai frumoase clipe pe care le traisem vreodata.
Am mers prin ploaie cateva minute,tacuti.Eram adancita in ganduri - pe care el le stapanea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu