Soarta era surprinzatoare uneori...Dar cu mine reusea sa fie mereu.
Nu stiu daca fetele erau suparate pe mine,dar eu as fi fost.M-as fi simtit tradata.Erau niste prietene atat de bune!
Discutia,sau mai bine spus tacerea de la cafenea fusese ciudata,pana cand Lou si Liam glumira putin,facadu-le pe fete sa vorbeasca su ele,sa rada,desi le simteam emotiile imprastiate in atmosfera.
Ella era foarte fericita – Niall o invitase la o alta “intalnire” si ii ceru numarul de telefon.Iar Iulia..aproape lesinase si nu mai putu tot drumul spre casa sa spuna ceva,de cand Harreh ii zise ca era draguta si ca ar fi interesant sa mai iasa impreuna.”Ca si o intalnire” mentiona el.
Mergea prea repede totul..Oare era ceva real?! Simteam ca da,dar totusi fiinta-mi parea sa tina,intr-un coltisor – un osuar al temerilor – ca totul e vis,iluzie,absurd.O iluzie frumoasa - poate prea frumoasa.Voiam s-o cred...Incercam sa ating acea persoana,acel EL,care-mi parea doar o iluzie perfect conturata,cu fiecare detaliu redat atat de clar si atent.Sigur nu era umam – nu parea asa.Parea perfect.Si era acolo cu mine,pentru mine,scancindu-mi numele,transformandu-l intr-o armonie totala.El – totul.Eu – nimic.Eram atat de comuna,facuta parca cu un mulaj de Barbie vechi,folosit la o intreaga serie.Doar ochii mari,caprui ieseau in evidenta.In rest...Doar la ceva stiam ce eram unica:mintea mea,constiinta,care se umplea frecvent de ganduri negativiste,cu rare ocazii pozitive. Deasupra lor parea scris mereu cu un text greu,care ma tragea sagetandu-mi fiecare aripa,”IMPOSIBIL” si “ABSURD”,cuvinte pe care desi chiar daca doar le gandeam,ramaneau scrise pe coltul ochilor mei cu un ac negru de teama.
Voiam sa cred ca totul e real.Ca exista si nu era produsul mintii mele.Daca as vorbi cu el...Raspunse.Apoi l-am simtit langa mine – tremur,respiratie sacadata si soapte...
Incepeam sa cred absurdul – ce aveam de pierdut? Orice ma putea face sa sufar la un moment dat. As fi acceptat,as fi rezistat raspunsului ca fusese doar o clipa a hazardului,pentru ca eram schimbata – ma schimbase.Simteam ceva ce nu imi puteam explica decat in doua cuvinte pe care i le repetam mereu.
Si daca...el are real si nu ar fi disparut ca o halucinatie si ar fi ramas,continuand sa-mi sopteasca “Te iubesc” si sa-mi infioare fiecare centimentru din trup? Nu stiam ce as fi urmat sa fac.Poate sa stau doar,nemiscata,incercand in van sa respir sau sa-mi unesc pulsul nebun cu cel al lui,calm si regulat.
“Sara....Ce s-a intamplat?”. Vocea ii suna mai catifelat decat imi imaginasem.
“Nimic...Doar...Eu si gandurile mele.”
“Spune-mi daca e ceva ce te framanta...”
“Nu conteaza...”
“Pentru mine conteaza.”
“...De ce eu?Serios,sunt atat de comuna,nu am nimic special,nu sunt tipul de fata pe care baietii o prefera...si prea moala in fata ta.:
Deveni serios.Poate aproba ceea ce tocmai spusesem.Se gandi o secunda – vedeam ca incerca sa-si aleaga cuvintele – si incepu sa-mi spuna,aproape soptit.
“E doar un mod in care iti pot arata de ce.Dar mai intai...Esti perfecta.Eu te iubesc mai mult cu fiecare clipa in care te vad pierduta in emotii.”
“De ce eu?”
Ma trase spre el si imi aseza fata pe pieptul lui,pe inima,pe care o auzeam batand alert.
“Asa e mereu cand sunt cu tine.Cred ca e cel mai bun argument,cel mai real,in care poti avea incredere mereu.”
Eram...nu uimita.Socata de raspuns.Spus de el,oricat as fi schimbat locul cuvintelor,tot ar fi avut sens si ar fi sunat ca un adevar.
“Sara...Voiam sa te intreb ceva”murmura.
“Ce e?Poti sa ma intrebi orice.”
“Ai mai avut vreo relatie serioasa cu un baiat? Vreau sa spun...Nu vreau sa...fie prea brusc.”
Am tacut.Desi simteam, atractia aceea pentru el,nu ma gandisem sa-i spun ce gandeam.Sau sa-i povestes de viata mea pe planul ala.
“Da..Nu...Nu a fost de genul relatiei mele cu tine – esti diferit de ceilalti.Si nu,tu faci ca asta sa nu fie brusc...Si ar mai fi ceva...”am continuat,putin nesigura.”Ummm...atractia...stii tu.E reciproca?”
Chicoti.
“Bineinteles.”
“Vreau sa simt fiecare fior de-al tau!” Mi-am intors fata spre a lui si l-am privit serioasa.Stii la ce ma refer! Poti sa zambesti,sa razi de mine ca am spus asta!”
“Da...dar nu acum..Au trecut cateva minute da cand nu ti-am spus ceva:Te iubesc!”
Mi-am lasat fata iar pe pieptul lui.Era bine ca schimbase subiectul.Am continuat sa zac acolo,in liniste – nu mai spuneam nimic – aproape toropita de caldura corpului lui.Era cea mai placuta liniste – nu era linistea disperarii,a singuratatii,a deziluziei.Era linistea dintr-un suflet tacut uni acum cu unul zbuciumat.
“Trebuie sa plec..E tarziu.Iar mama ta poate veni oricand.In plus,si fetele trebuie sa ajunga si sunt sigur ca au cateva lucruri de povestit despre...Harreh si Niall.”Se ridica.Zambea.
“Ce au facut?” si am dat sa ma ridic si eu.
“O sa-ti spuna Iulia si Ella.Ma trase iar spre el.”Dar sa nu stati treze toata noapta sa vorbiti despre asta – maine sunt liber..Toata ziua.Si vreau sa stau cu tine.Va fi cea mai buna sambata!”Ma saruta.
“Noapte-buna!Ne vedem maine!”sopti si se indrepta spre usa,urmat de mine.Inainte sa iasa l-am mai oprit o secunda,cu un sarut stangaci si scurt din partea mea,destul de neasteptat.Totusi imi zambi incantat si se departa spre masina lui,imediat ce ii spusesem “Ne vedem maine!Te iubesc!”.
Am inchis usa.Eram singura acum.Si linistea nu mai era asa placuta.Am asezat putin pernele de pe canapea si tocmai cand ma gandeam sa merg in bucatarie,telefonul suna si ma sperie.Tonul de apel parca imi spase auzul asa,dintr-o data...
Era mama.Oare de ce?...putea sa-mi spuna si acasa..
“Da,mama!”
“Trebuie sa raman la birou in sera asta si nu voiam sa te ingrijorezi.Cina e in frigider.”
“Um,sper ca nu ai prea mult de munca.Da,ne descurcam!”
“Fetele ce fac?”
“....pe aici.Tocmai ne gandeam sa pregatim cina..”
“Bine.Atunci noapte-buna,draga mea!”
“Noapte-buna,mama!”.
Inchise telefonul si am luat o gura de aer.Era o convorbire fortata,inca nu eram la fel cu ea.Parca as fi vorbit cu o straina.Era – sau poate doar ma simteam – eliberator,liber,linistit sa fiu singura cu fetele.Trebuia sa fim atente mereu sa nu ne scape ceva – ea nu stia de ei.Inca.In seara asta urma sa fie bine..Si zgomotos.
Am auzit usa deschizandu-se si inchizandu-se.
“Sara?”
“Aici.”
Am vazut-o pe Iulia,careavea un zambet urias pe fata.
“Trebuie sa iti spunem ceva...”incepu ea.
“Nuuuu!Mai intai cina!”raspunse Ella.”Sara,te rog!”
Si Ella zambea la fel.Iar ochii-i straluceau - niciodata nu fusesera asa.
“Puteti sa povestiti in timp ce pregatim cine.Suntem singure.Mama are de munca.In seara asta ramane la birou.”
“Deci pot sa tip!....Harreh m-a intrebat daca vreau sa fim impreuna! Deja!”spuse Iulia si la final lua o gura de aer – una mare.
“Aww!Ma bucur pentru voi!”i-am raspuns in timp ce o imbratisam.
“Ciudat...si pe mine Niall....”
“Sunteti impreuna?”
“Da...dar nu cred inca!..Totusi,mi-e foame!Si somn.A fost coplesitor – emotii,fiori..prea mult pentru o zi.”
“Oh,nu,nu!Nu scapati fara relatari detaliate.Fiecare detaliu il vreau!”l-am spus si ne-am indreptat spre bucatarie,la insistentele Ellei.
Amandoua pareau obosite – nu am mai insistat.Nu cred ca mai auzeam ce spuneam.
“Mi-e somn....”zise Iulia.
“Maine...tot...”scanci si Ella,pe jumatate adormita.
“Dar cum ramane cu intelegerea?E deabia ora 2...”
Nu imi mai raspunsesera.Adormisera.Mie nu-mi era somn,din contra – ma simteam plina de energie..Uitasem.Eu eram “ciudata”.Mda...
M-am ridicat din pat.Poate un film – nu puteam sa adorm.Mi-am luat telefonul si am inchis usa de la dormitor usor.
“Love Actually” – preferatul meu.M-am intins pe canapea si am luat o perna in brate.Nu trecu mult...Poate o jumatate de ora,si telefonul bazai – mesaj nou.
“Mi-e dor de tine.”De la el.Um,la ora asta?! Nu conta.Poate nu pitea sa doarma,la fel ca si mine.Faptul ca statusem cu el in seara asta era o cauza a nesomnului meu.”Si mie” i-am raspuns.Ma holbam la telefon,ignorand filmul,desi era scena mea preferata,sperand sa imi raspunda.
“Nu dormi inca?” “Nu..nu pot.Ma gandesc la tine..” “Si eu!”
Ma bucur ca nu putea sa-mi vada expresia – eram...Vorbea cu mine la ora aia si era atat de...ajsgfd.Eram incantata si zambeam ca o proasta spre ecranul telefonului.
“Daca as fi acum langa tine,ai adormi pe umarul meu.Si eu te-as sarauta..si..” “De ce nu vii acum?Nu stai prea departe..” “Dar mama ta?Nu as putea.” “Sunt doar cu fetele – ele dorm.Mama nu e aici...” “Um,atunci de ce nu vii tu la mine?Te iau in zece minute.Nu suna prea brusc,nu?” “Deloc.Okay...” “Nu te schimba J ramai cum esti imbracata acum.”
Ce tocmai...?! Nu-mi inchipuisem ca-l voi vedea vreodata la ora auamin afara de vise,unde-mi aparea frecvent.
Am intrat usor in camera fetelor – dormeau inca.Am luat niste haine din dulap si le-am aruncat in geanta,cu alte cateva chestuu.Am am fugit in baie,mi-am spalat fata si dintii si mi-am aranjat parul putin.Aratam bine.Pijamaua – Victoria’s Secret,cadou de la fete,inainte sa ma mut aici.Putin cam...matase and co.,dar stiam ca urma sa-i placa.
Am intrat in living la timp ca sa aud soneria.Intr-o clipa eram la usa si apoi in bratele lui.
“Ma bucur sa te vad!”chicoti.”Hai!”
Am luat un trenci pe mine,afara era destul de rece,desi era vara,si in plus eram in pijama.Am inchis usa gandindu-ma ce urma...Sa adorm pe el,sigur.
Drumul nu dura mult.Stiam ca locuia aproape de mine dar nu ii vazusem nicodata apartamentul – eram putin curioasa.
Nu prea bagam in seama celelalte lucruri din jurul meu – eram prea ocupata cu privitul lui.Imi lua pardesiul si geanta si le puse intr-o parte,pe canapea.
“Mmm,draguta pijamea...Matase.De tinut minte asta!”murmura si ma trase spre el,sarutandu-ma si lipindu-se de mine.
El era imbracat in jeansi si un tricou – se schimbase de cand il vazusem ultima data.
“Nu credeam ca o sa ne vedem la ora asta.La tine acasa.Vreodata.Nu ti-am spus inca,dar e foarte draguta casa ta...”
“Ai vazut doar livingul...Nu vrei sa descoperi mai mult?”si zambi strengar.
I-am zambit si eu.I-am simtit mainile in jurul meu.Ma ridica de pe canapea.
“Ce?...”l-am intrebat nedumerita.
“Shhhtt!Asa vreau!”
“..bine.”M-am lasat lipita de el.
“Vin imediat!”spuse in timp ce ma lasa pe pat,si iesi.Am privit in jur – era foarte dragut.Multe oglinzi.Semana putin cu camera mea.Lenjerie neagra,umm...M-am ridicat si mi-am dat seama ca era mai mare decat credeam – era si o usa,spre un dressing probabil.M-am pierdut in reflectia din oglinzi.Prea multe eu.Am observat un raft plin de CD-uri,majoritatea Chris Brown.Se pare ca avem aceleasi gusturi...Asta e bine.Am bagat in seama si ceva ce nu observasem pana atunci – niste schite,pe o comoda,langa fereastra cu draperiile gri si grele trase.Schite cu peisaje sau slogane gen “Yolo”...
“Iti plac?”am auzit vocea lui din spate si niste brate cuprinzandu-mi talia.
“Sunt geniale!De ce nu mi-ai spus de ele pana acum?”
“Afli acum..”
Ma trase spre pat,dupa ce imi dadu o cana cu ceai – de vanilie,negru – nu uitase ca era preferatul meu.M-am asezat pe un coltisor,sorbind din ceai,intimp ce el statea intins,privind spre tavan.Am termnat repede si m-am intins langa el.
Incepu sa fredoneze o melodie pe care n-am recunoscut-o,dar suna atat de special pentru mine.Apoi se opri.
“Sa-ti cant pana adormi?”
“Da,sigur”am ras”De parca as putea dormi cu tine aici!”
“Daca nu vrei sa dormi....”sugera el.
“Daca nu vreau sa dorm...?
Chicoti.
“Ce vrei sa faci?”
La inceput n-am putut raspunde.
“Nu sunt sigura”am raspuns intr-un final.”Oscilez intre a ma lasa prada saruturilor tale si a te privi,gandindu-ma la cat de norocoasa sunt.”
“Spune-mi cand te decizi.”
I-am simtit rasuflarea calda pe gat,nasul lui alunecand de-a lungul obrazului meu,atingerea rece a buzelor.
“Ai un miros foarte dulce..”observa el.”Ma inebuneste.”
“Asta inseamna ca voi folosi mai des parfumul.”Candy”...Chiar te inebuneste?Ce te face sa faci?”
“Sa fac asta...”
Urca pe gat si simteam niste mici muscaturi.Apoi buzele sale lipite de ale mele.Dintii lui imi prinsesera buza inferioara,strangand-o pentru o secunda,in timp ce patrundea cu totul in gura mea.
“M-am hotarat ce vreau sa fac”i-am raspuns cu greu,inca recuperandu-ma dupa sarut.Vreau sa te intreb cate ceva.”
“Intreaba-ma orice.”
“Prima intrebare...De ce ma iubesti?Stiu,te-am intrebat asta de o mie de ori,dar...”
“Stii ca imi place sa raspund la ea.”Zambi.”Daca as fi acum afara as privi cerul.Multe stele – prea multe – nu as baga in seama decat cateva.Dar ar fi ceva ce mi-ar lua complet privirea si m-ar fascina.O stea izolata daca care pare atat de insufletita,atat de umana,atat de ...adevarata.Tu esti.Pur si simplu nu stiu alte motive...Te iubesc pentru simplu fapt ca existi!”
In interiorul meu explodam de incantare,ca de fiecare data,ma bucur insa ca ma controlam totusi si nu ii aratam ce era in interiorul meu defapt.Dar stia ce efect avusera cuvintele asupra mea – vocea-mi tremura acum.
“Ce lucru ti-ar placea sa faci mereu?In afara de a canta...”
Ma trase la pieptul lui.
“Sa stai asa mereu,in timp ce te sarut,ma joc cu parul tau si-ti soptesc chestii dragute.”
“Te-ai gandit vreodata de ce...tu ma iubesti?”continua el.
“Eu pun intrebarile.”Am zambit.”Da,m-am gandit.Si acum m-a gandesc si o voi face si peste cateva clipe,minute,zile.Pentru ca esti asa – nu stiu..Ar fi o intreaga lista de facut cu lucrurile care ma fac sa te iubesc.”
“As vrea s-o aud!”chicoti el.
“Um,bine,bine.Sa nu razi de ideile mele,da?...Modul tau atat de dulce de a ma surprinde mereu...Felul in care vorbesti cu mine si ma saruti...Felul in care ma faci sa tremur mereu...Faptul ca nu sunt sigura ca esti real si ma iubesti..”
“Te iubesc!Crede asta!”
“Cred...Sunt sigura acum.Sa revenim...Faptul ca existi....”Incepeam sa cas si somnul parea sa-si faca aparitia – nu voiam insa.
“...faptul ca esti acum cu mine,aici,ascultand gandurile mele ciudate si lasandu-ma sa adorm pe tine...”am murmurat,apoi am inchis ochii,continuand sa-i simt caldura,acre parca ma cuprindea invelindu-ma in foite subtiri care imi dadeau impresia ca adormisem la mariginea unui nor si de acolo incepea tot sensul...
Zayn’s POV
Nicodata nu dormisem atat de linistit.Stiam ca ea era cu mine si ca ma iubea.Am privit in jur,cautand-o – lenjeria de pe partea ei arata ca fusese acolo.Dar ea nicaieri..Am auzit apa de la vaue curgand.Era aici.
Devenise totul in ultimele zile.Ea ma inebunise.O iubea mult...Oric ecuvant era totusi inutil in a descrie ce simteam acum.M-am intors pe o parte in timp ce am auzit usa de la baie deschizandu-se.In cateva clipe fu in camera si se strecura in pat langa mine.
“Buna-dimineata!”imi sopti in timp ce imi cauta mainile,pe care le prinse si le tinu stans intre ale ei,firave.
“Buna-dimineata si tie!”Si am dat sa o sarut.Dar am coborat spre gat,inhaland.
“Um..Parfumul...”
Chicoti,apoi imi intoarse fata spre a ei,terminand sarutul.
“Ar trebui sa mai terminam ceva.Intrebarile...Nu am apucat sa te intreb prea multe despre tine.Mai mult am vorbit de mine.”
“Nu.Eu sunt tu.Daca nu ai fi tu acum eu nu as fi cel pe acre il vezi acum.
“Aww...”Se lipi de mine ca un catelus care cauta afectiune.Imi placea cand facea asta.
“Ce ar fi sa incepem cu micul dejun?”
“Inca 5 minute...”
Iesi din imbratisarea mea si se aseza deasupra mea,zambind.
“Dupa asta..”murmura su incepu sa ma sarute,lasandu-ma fara aer.
“Pari mai...”
“Mai dragastoasa?”
“...decat de obicei”am observat eu.”Nu te-am mai vazutasa niciodata.”
“Nu asa ar trebui sa fie?Incep sa ma comport normal..Yey!..Dar asta cere multa practica...”
“Ai timp de exersat toata ziua!Trebuie sa racunosc,deabia astept sa fiu cel care primeste azi toate saruturile.Ce zici daca am uita de micul dejun si am continua cu asta?”
“Si cu intrebarile..”
“Nu am scapat de interogatoriu?”
“Nici gand!” Isi lipi buzele iar de ale mele,mai sigura decat pana atunci.
Un zgomot ne intrerupse.
“Poate sunt baietii!Artrebui sa raspunzi”spuse lasandu-se langa mine.
Am luat telefonul de pe noptiera.Nu erau baietii.Era ceva pentru baieti.Cineva...
“Ellie?In sfarsit!Ati ajuns...La...Okay..Ne vedem atunci..Da...Pa!...”
Am pus telefonul la loc si m-am intors spre ea.
“Unde am ramas?...”Ii vedeam expresia nedumerita.”Ah,apelul.Niste prietene.O surpriza.Dar nu asta conteaza acum...”
Reveni pe mine,continuand.
Alta intrerupere – alt telefon.Se ridica si se intinse spre al ei.
“Fetele...”murmura.
“Probabil se intreaba de ce esti aici...Spune-le ca e vina mea!”
Zambi.
“..Da...sunt cu el...Ati gasit mesajul?...Mda...Oh,uitasem de asta...Chiar azi?..o sa vin atunci..”
Se ridica.
“Trebuie sa plec...”Imi arunca o privire trista.”Uitasem ca azi trebuia sa ne intalnim cu o prietena mai veche..Fetele deabia asteapta..”
M-am ridicat si eu in timp ce ea intra in baie,sa se schimbe.Am luat o pereche de pantaloni si un tricou nou si m-am imbracat cu ele,apoi am intrat in baie dormitorului – noroc ca aveam doua bai...
Am iesit la fix cu ea.Am admirat-o o secunda,apoi m-am apropiat de ea.
“Ne vedem mai traziu atunci...”
“Trebuie sa continui cu...”
“Saruturile.”
“Si intrebarile.Nu uit!”chicoti.
S-a mai aplecat o data peste fata mea,taindu-mi pentru un moment,iar,respiratia.
“Te duc eu..”am spus in timp ce luam cheile.
Am iesit pe usa tacuti,inca dorind sa fi lenevit in pat,sa fim impreuna..
