“De ce ai plecat asa grabita?Baietii m-au intrebat de ce...Iar Lou a spus ca vrea sa te mai vada.”imi zise matusa,in timp ce intram in casa.
“Mda...Putem vorbi de asta mai tarziu,te rog?”
“Sigur..”
“Nu te supara,chiar mi-a placut surpriza!Mult!Foarte mult!Doar ca....”
“Inteleg daca nu stii sa-mi explici...Aici e numarul lui Lou”spuse,si imi intinse o bucatica de hartie,pe care era scris un numar.
“Poate il voi suna.Datorez niste scuze...Ma gasesti in camera...”.
Si o iau spre camera mea.Eram ametita.M-am trantit in pat si am luat o perna in brate.Eram molesita-poate din cauza ploi.
Orice gand ma intorcea la el.Nici macar nu-l cunosteam,dar...De ce ma sarutase?Nu ma cunostea nici el...Poate eram doar o ,,alta fata destul de naiva”-pe care el o castiga cu o privire.Si urmau clipele in care el se prefacea ca o iubeste.Apoi inevitabilul-o paraseste si isi alege alta.
Nu voiam sa se intample asta cu mine.Dar tot continuam sa suspin dupa el.Atatia ani in care dorisem sa se intample exact acelasi scenariu....Si acum brusc sa intampla.Iar eu voiam sa cred ca nu imi pasa.
Am oftat,si am inchis ochii.Trebuia sa ma gandesc la altceva.
Fetele.Va fi greu,maine,sa nu le spun nimic.Dar nu voiam sa stie nimeni de el,deocamdata.Probabil nu mai aveam sansa sa-l intalnesc vreodata.Si nu stiu daca asta era bine sau rau....
“Si cum a fost azi,draga mea?”ma intreba mama,in timp ce se aseza la masa.
“Um,interesant.Bine.M-am distrat.Am cunoscut pe cineva nou.Probabil o sa mai vorbesc cu ei...”.
Evitam sa le pronunt numele,oricum nu ar fi interesat-o.
“Suna bine!” fusese singurul ei raspuns.
Restul cinei a fost liniste.Matusa Anne fusese tacuta-prea tacuta.
“Maine poti veni cu mine?Sunt sigura ca si fetele vor sa te vada.”ii spun matusii,aruncandu-i o privire dulce.
“Noapte buna atunci!Noapte buna,mama!”am suierat,si am fugit direct in camera.
Am inchis usa incet.Nu aveam nimic in minte,deocamdata.Refuzam sa gandesc – nu voiam sa apara iar in mintea mea.
M-am ghemuit in pat,cu castile de la Ipod in urechi,cu simtirile imbibante-n muzica.Am inchis ochii,si m-am trezit in intuneric,prozoniera,suspinand...
Aceea fusese prima noapte in care il visasem.
Ma trezisem devreme.In casa nu se auzea nici un zgomot,totul era doar o liniste ametitoare.M-am ridicat lenesa din pat,si am vazut Ipodul si pernele aruncate jos,langa pat...Si mi-am amintit de noaptea trecuta.Le-am ridicat,apoi am trecut grabita prin baie,si mi-am schimbat hainele.Imi facusem si patul,iar acum eram fara ocupatie...Deabia trecuse o jumatate de ora.
Eram sigura ca numai eu eram treaza.Dar cand am intrat in bucatarie,am vazut-o pe matusa Anne intr-un colt.Vorbea la telefon.Asa devreme?A mimat un ,,Buna dimineata” din buze,cand m-a vazut.Am luat loc pe un scaun langa ea,si nu a trebuit sa astept prea mult – in cateva minute termina convorbirea.
“Ce s-a intamplat?o intreb,dupa ce ii vazusem expresia trista.
“Trebuie sa plec.Se pare ca au nevoie de un nou fotograf pentru Elle Paris...”spuse,si fata continua sa-i fie trista,iar ochii meditativi.
“Dar asta e foarte bine!Cand trebuie sa pleci?”
“Peste o ora am avionul”
“Se pare ca le voi primi pe fete,dar imi voi lua ramas bun de la tine!”ii spun si o imbratisez.
“O sa ne vedem curand!”.
Stiu insa ca nu prea credea asta – mi-a spusese de multe ori,si niciodata nu se indeplinise.
“O sa-mi fie dor de tine!Nu uita,esti cea mai buna!”am imbratisat-o strans,stiind ca nu o voi mai putea face pentru un timp.
“Ai grija de tine...Si sa il suni pe Lou.”raspunse ea,apoi dadu sa plece.Imi arunca o ultima privire,si se indeparta.,lasandu-ma singura.Dar nu pentru mult timp...
“Sara!”
M-am intors automat,fiindca recunoscusem vocile.
“Iulia,Ella!”
Nu a fost nevoie sa ma misc prea mult – erau deja in spatele meu. Apoi urma o ploaie de imbratisari si chicoteli.
“Aveti cateva lucruri noi de povesti,sper!De-abia astept sa aud tot!”le spun zambind,in timp ce ne urcam in taxiul care urma sa ne duca acasa.
“Si eu care credeam ca scapam!M-am inselat..”incepu Iulia sa rada,dar apoi imi arunca o privire ciudata –atat de serioasa.
“Um,ai impresia ca tu vei scapa?”apoi zambi din nou.”Sunt sigura ca ti s-a intamplat macar ceva!”
“La cum atragi tu lucrurile de genul asta...”continua Ella.
“Ciudat,dar de data asta o sa va dau dreptate...”Oftez.”Nu e mare lucru,dar o sa aflati la momentul potrivit...”
“Care precis nu e acum?”chicoti iar Ella.
I-am ignorat intrebarea.
“Suneti pregatite de distractie,nu?”
“Da!”imi raspunsera.
Apoi am inceput sa ma uit pe fereastra,pierdandu-ma in nuantele palide ale Londrei...
Casa era goala.Mama era la lucru,ca deobicei.Doar seara apucam sa o vad...Am mers direct in camera mea,am lasat bagajele intr-un colt si ne-am trantit pe pat.
“Sara,eu si Ella am facut o lista in timp ce eram in avion”spuse Iulia,si se intoarse cu fata spre mine.
“Despre ce?”
“Despre lucrurile pe care trebuie sa le facem vara asta,aici!”continua Ella,apoi se ridica rapid,isi cauta geanta si scotoci in ea cateva minute.Scoase o foaie de hartie,apoi se aseza la loc langa noi.
Mi-a intins foaia si am inceput sa citesc...Era plina de scrisul citet al Ellei,dar ochii mi-au cazut imediat pe ,,Sa-i intalnim pe One Direction”.
“Toate lucrurile pe care le facem,le eliminam...cu putin noroc,la sfarsitul verii lista va fi goala!”rase Iulia.
Am mai citit odata = era numele lor.Am reusit sa ma ridic,inca privind atenta foaia.
O prind de un dulap,cu niste clipsuri.Ma intorc spre ele apoi.
“ce ziceti de o tura prin bucatarie?”
“Da!”raspunsera in cor.
S-au ridicat rapid- chiar foarte rapid – si in timp ce dadeau sa iasa,Iulia mi-a spus:
“Te asteptam acolo!”observand ca inca ma uitam atent la acea foaie,studiind-o.
“Da,vin imediat!”si am auzit usa inchizandu-se.
Am scotocit repede intr-un sertar dupa ceva –un pix.Si am taiat cu o linie subtire acea propozitie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu