“Buna baieti!”spuse Anne,in timp ce 5 persoane – baieti,intrau in acea incapere.Puse aparatul jos,pe o masa,si se indrepta spre ei.
Le-am aruncat si eu o privire fugara,dar am ramas pe loc.deci ei erau ,,modelele”de azi...Incerc sa imi facde lucru.Nu prea aveam starea necesara de ai cunoaste.Poate nu ma observa nimeni.
Nicodata nu ma gandisem ca matusa Anne avea sa fie legatura mea cu EI.E posibil sa fiu atat de ciudata,incat sa le strig in fata ca ei fusesera iubirile mele din copilarie? Nu,nu era posibil.De asta preferam sa tac.Ma intorc cu spatele,incercand sa ma gandesc la altceva,in timp ce pretindeam ca umblu la aparat.
Aud rasul matusii.Dar mai era cineva care iesea in evidenta – stiam cine era.
Poate ar trebui sa merg langa ea.Nu aratam asa oribil.Unde era curajul pe care il avusem de atatea ori?Incerc sa merg spre ea,dar nu ma clintesc- preferam sa fiu chemata.
“Sara?”spuse ea intr-un final.
Nu puteam sa mai evit.
“Ea este Sara.V-am mai povestit de ea”continua matusa.
“Buna,Sara!”imi spusen Harreh,primul.
“Hey!”aud si din partea celorlalti.Cu exceptia cuiva.
“Buna!”spun si eu timid,mai ales cand mi-am dat seama ca se uitau la mine.Dar nu toti...
“Anne,e chiar mai draguta decat ne-ai povestit tu!”spuse Louis.
“Da,suntem de acord!”aprobara si ceilalti TREI.
Anne incepu sa rada.Rosisem.Primisem un compliment de la Louis,iar ceilalti aprobara?!Nu ma asteptasem la asta...Dar el?De ce nu spunea nimic?Nici macar nu ma privise.
“Revin imediat!”spuse matusa,si ma lasa acolo,cu ei,singura...
Deobicei nu eram atat de timida,eram chiar sociabila.dar acum..Clar,avem lipit abtibildul de ,,Ciudata” pe frunte,si numai ei puteau sa-l vada.
“Stii,Anne e foarte draguta!Cel mai bun fotograf cu care am lucrat....Spune ca iti place designul,nu,Sara?”zise Liam,incercand sa acopere tacerea care cuprinse totul.
“Um,da.Din toamna sunt studenta la CSM.”
“Felicitari!”imi zise si Niall,si imi zambi.
“Presupun ca...iti plac morcovii?”spuse si Louis,venind spre mine.Puse o mana pe umarul meu,si imi zambi,privindu-ma direct in ochi.
,,Zambiti!”aud vocea matusii.Apoi o lumina orbitoare – blitul.Ametesc putin.si vad ca Lou ma sprijinea.
“Matusa..”reusesc eu sa spun.
Ea incepe sa rada,la fel ca ceilalti trei.Lou era inca langa mine,si ma privea zambind.
“Si eu patesc mereu la fel!”imi zise el.
Toti zambeau.In afara de el –continua sa stea acolo,privind in gol.
“Scuzati-ma!”zic eu,si dau sa ies din grupul format in jurul meu.O iau exact spre aceeasi ua pe care intrasem,dupa ce mi-am luat repede geanta de pe masa unde fusese si aparatul.O deschid si ies in graba,nelasandu-le timp sa strige dupa mine.
Ma comportasem atat de stupid.Chiar daca mereu reusisem sa nu ma comport asa ciudat,nu rezistasem.Wtf! Daca pana atunci nici nu ma bagase in seama,acum probabil nici nu mai existam.Oftez,in timp ce deschid o alta usa,si ies afara.
Vazusem un parc langa acea cladire cand venisem cu matusa.M-am asezat pe o banca libera.Fusesem....Ma bucur ca nu venise nimeni dupa mine.Lou si ceilalti fusesera atat de draguti...dar el?Oare de ce dorisem ca el sa ma bage in seama? Poate era doar orgoliul meu.
Incepusem sa ma gandesc iar acasa...
Nici nu bagasem de seama,cand il vad venind spre banca.Si se aseza fara sa-mi spuna ceva.Nu m-am uitat spre el,ci am continuat sa privesc in gol.Stiam ca face acelasi lucru ca si mine.Parea ca vrea sa intre in acelasi gol in care mi-erau adanciti ochii.
Trebuia sa spun ceva...Nu puteam sta asa la nesfarsit.Pana sa imi adun curajul,am inceput sa ma simt tintuita de privirea lui.
“De ce ai plecat?”intreba el,spargand tacerea.
“Nu stiu.”Continuam sa ma uit in gol.
“Mai bine decat sa imi spui ,,Nu e treaba ta”.”
“Mda..”
I-am vazut mana intinzandu-se spre mine.Ma apuca de barbie,si ma trase atat de aproape de fata lui incat ii simteam rasuflarea.
“De ce ai plecat?”si de data asta o spuse privindu-ma direct in ochi.
“Nu stiu.”ii raspund la fel de sigura.Nu ma lasa sa ma misc,si puteam sa privesc doar in ochii lui...
“E din cauza meu?”si ii vad un suras pe chip.
Il privesc adanc,si incerc sa vorbesc calm si hotarat.
“Nu.”
Ma lasa in pace.M-am intors in aceeasi pozitie pe care o aveam cand venise – in gol.
Incepeam sa simt ceva caldut,dar rece-ploua.
Perfect...Poate era bine totusim,aveam motiv sa plec fara sa mai par ciudata....
“Pa.”ii spun in timp ce ma ridicam de pe banca.
“Stai!”
Ma prinse de mana si ma trase inapoi.si cum numai eu puteam intra in situatii din astea,ajunsesem exact lipita de el.
“Ploua.Vreau sa plec.”
“De ce ai plecat atunci?” Era a treia oara cand ma intreba.
“De ce te-ar interesa?Tu de ce ai venit aici,dupa mine?”
“De ce crezi ca am venit neaparat dupa tine?”
“Ai dreptate...”
“Nu.Nu am....Am venit...dupa...tine.”
“De ce?”
Tacu,iar privirea nu ii mai era adancita in a mea.
“Nu pot sa iti spun...dar pot...”
Iar ma privi,in timp ce isi apropia fata si mai mult de a mea.
Ma saruta.In ploaie – ironie.Nu mai simteam stropii reci ,simteam caldura placuta emanata de corpul lui.
Daca pana atunci cautasem un motiv pentru comportamentul meu,acum fluturasii din stomac imi confirmau.
Prelungi atat de mult momentul,in timp ce eu stateam inca lipita de el,fara nici un control.
“Ceilalti si Anne stiu unde esti tu acum?”reusesc eu sa spun intr-un final.
“Nu stie nimeni.”
“Foarte bine.Uita de asta.A fost o greseala – una mare.”ii raspund in timp ce m-am ridicat si am luat-o pe alea pe care venisem,in graba.
El nu spuse nimic – probabil ma aproba in tacere.In cateva clipe nu-l mai puteam zari deloc.
Strazile ereu destul de linistite.M-am oprit sub niste paravane,si m-am uiatat in jur.Stiam zona.Pana cand sa ma gandesc la urmatoarea miscarea,telefonul incepu sa sune.L-am scos grabita din geanta,banuind cine era – matusa Anne.
“Sunt libera,Sara.Unde esti acum?”
“Sunt la...Vreau sa mergem acasa.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu