Capitolul X.Paris

Va fi ca si cum nu as fi existat” promisese el.Eram sigura ca vorbise foarte serios. Nu am mai iesit la suprafata de atunci.“
Timpul trece.Chiar si atunci cand pare imposibil.Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel de tare ca si atunci cand inima iti smulsa.Trece neregulat,cu rataciri ciudate,opriri taraganate,dar trece.Cum a trecut pentru mine.

“Sara,gata!Trebuie sa iesi din casa.Trebuie sa iti revii.” Tipa Ella,desi dorise sa para calma.
“Noi iesim in oras..nu vrei sa vii cu noi?” intreba si Iulia,ridicandu-se de pe canapea.
“Nu..dar stiu ca tu si Ella vreti sa ii vedeti.Puteti sa mergeti.Nu e nimic.Trebuie sa mergeti..”
“Dar...”
“A trecut o luna..si sunt din nou Sara.Si o sa va oblig sa va duceti,daca nu plecati acum!”
“Nu te superi...?”
Am dat din cap,in semn de “nu”si am murmurat un “La revedere” in timp ce ele ieseau.

Am ramas singura – dar imi placea asa.Ma departasem de fete in ultimul timp,la fel ca si de baieti.Nu ii mai vazusem de la cafenea.Trecuse o luna – chinuitor de incet.
Intelesesem ca nu mai era legata in niciun fel de el.Incercam sa trec peste...dar nu puteam transforma totul in nimic.
Nu ma simteam bine deloc ca ma departasem de fete.Chiar daca stateam in aceeasi casa,nu mai vorbeam prea mult.Nu puteam vorbi cu ele la fel.Voiam sa fiu doar eu – singura.
Totul avea sa se schimbe peste o luna – incepea scoala.Aveam sa invat unde imi dorisem dintotdeauna sa ajung.Dar..imi era teama...Faptul ca ma mutasem la Londra schimbase multe lucruri in viata mea – totul.Relatia mea cu fetele.Faptul ca ii cunoscusem pe ei.Faptul ca il cunoscusem pe Zayn.Dar erau si lucruri care nu se schimbasera deloc – relatia mea cu mama.Lipsea des de acasa,ocupata cu serviciul,cum fusese mereu.
Ii simteam lipsa lui Anne.Cu ea puteam fi sincera mereu.Nu imi reprosa ,ci ma ajuta sa inteleg.As fi vrut sa vorbesc atat de mult cu ea.Nu stiam in ce parte a lumii era acum...Asta ma facea mereu sa ma gandesc daca chiar vreau sa urmez cariera de designer...
Tonul de apel al telefonul ma trezi,aproape speriindu-ma.Am zambit,uitandu-ma la ecran.Era Anne....

“Bonjour,cherrie!” am auzit-o,si i-am simtit zambetul din voce.
“Anne!Tocmai ma gandeam la tine..Um..Franta?”
“Da.Am o surpriza pentru tine...”
“As avea nevoie sa vorbesc pe tine..E ..complicat.”Am oftat.
“Atunci surpriza e perfecta.”
“Ce surpriza?”
“Ma gandeam sa vii si tu.Incepe Fashion week...Stiu ca vrei sa vezi prezentarea lui Marc...”
"Ashsvnngkjgfyrfhsksksnvznxusyakah!"
"Asa vom avea si timp sa vorbim...Am vorbit deja cu mama ta despre asta.Maine dimineata ai avionul ..."
"Asta inseamna ca trebuie sa incep sa imi fac bagajele...eu si dulapul cu haine nu ne prea intelegem.Va dura ore pana sa decid ca iau,ce las..."
"Te las sa te pregatesti."
"Deabja astept sa te vad!"
"Si eu.Si vreau sa te vad zambind cand ajungi aici."
Nu eram sigura ca puteam face asta.

Sper ca te vei distra!” imi spuse Anne in timp ce conducea.Era aproape seara. Tocmai ma luase de la aeroport si mergeam spre hotel.”Maine,la 10 e prezentarea...”

Am incercat sa schitez un zambet,pentru ca eram chiar incantata,dar nu cred ca reusisem sa fiu prea convingatoare.

Ma privi o clipa,apoi reveni atenta la condus.

“Am multe sa iti spun...”.

“Esti trista...Te-am simtit asa si la telefon...”

Chiar incercasem sa par mai vesela..Se pare ca nu reusisem..Ma cunostea prea bine.

“Ma bucur mult ca sunt aici!Foarte mult!Nu e vorba de asta...doar ca...”M-am oprit,si nu am putut sa spun nimic pana cand am ajuns la hotel.

“Dupa ce ai plecat tu s-au intamplat multe...”Am spus,intrand dupa Anne in apartamentul meu.Mi-am lasat bagajele langa usa,si am inceput sa studiez camera in care ma aflam.Livingul avea un aer foarte placut de “acasa”.M-am indreptat spre usile mari de sticla,cu draperiile trase,si le-am deschis.Am ramas muta.Soarele scanteia din spatele turnului Eiffel,care se afla chiar in fata mea,facandu-l sa straluceasca in nuantele palide si tihnite ale cerului.

“Cred ca esti obosita”,spuse Anne venind langa mine.”Te las putin singura....” se duse spre usa,si am auzit insa deschizandu-se si inchizandu-se la loc.

Am mai privit odata in jur.Am intrat pe o usa oarecare.Era dormitorul.Camera avea la fel ca si livingul,niste ferestre mari.Draperiile erau trase,iar lumina care intra era scapatata si facea totul sa vibreze cu firele ei subtiri.

“Hm..”am murmurat,asezandu-ma pe pat.Era atat de moale...

Nu am stat prea mult asa,de teama ca voi adormi.Mi-am dus valizele in dormitor,si mi-am asezat hainele in dulap,apoi am cautat baia.Mi-am schimbat tinuta,luand o rochie mai lejera, mi-am prins parul intr-o coada,si am iesit,indreptandu-ma spre camera lui Anne.

“Spuneai ca s-au intamnplat multe lucruri dupa ce am plecat...”

Am inceput sa ii povestesc despre mama,fete,incercand sa nu aduc aminte de mine.

“Daca Ella si Iulia...Tu?”

“Prin faptul ca si mie mi s-au intamplat multe lucruri,nu ma refeream neaparat la asta...”am incercat sa ma eschivez,rosind.

“Parea ca se indragostise de tine din prima clipa in care te-a vazut atunci,la sedinta foto.”zambi ea.

“El a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla...Doar ca...”

“Ma bucur sa aud asta.Doar ca ce?”ma privi nedumerita.

“Ne-am despartit de 2 luni,si...nu imi place sa vorbesc despre asta..”

M-am oprit cateva secunde.Am dat sa incep iar,dar Anne ma opri.
”De asta esti asa..Nu e nicio problema..Te inteleg...Stiu ca e greu,dar..Ai incercat sa vorbiti?”

“Am incercat..El a fost foarte rece.Dar...eu inca simt la fel..Poate totusi e mai bine asa....”Am privit spre Anne.”Scuze...ca iti soun lucrurile astea...”

“Imi place sa te ascult.Stii ca nu sunt numai matusa ta,sunt si prietena ta.Si vreau sa fii bine,micuto!Pentru ca esti speciala!”

“Nu eu sunt..ci persoanele din jurul meu.Ele ma fac sa fiu speciala..”

“Cand eram de varsta ta,”continua,”am cunoscut pe cineva care mi-a schimbat viata.Desi nu a rezistat mult,va ramane o persoana speciala mereu.”

“Si Zayn pentru mine..”am murmurat incet,ca pentru mine.

Am mai discutat putin,apoi am inceput sa ma simt tot mai obosita.I-am spus “noapte buna!” matusii,si m-am dus in camera mea.In jumatate de ora eram in pat,cufundandu-ma in visele incetosate...