Nu stiu
cat era ceasul cand m-am trezit,dar era noapte.Iulia si Ella inca dormeau.M-am
ridicat din pat,luandu-mi telefonul.Primisesem un mesaj nou.Speram sa fie de la
el.
Era mama.Nu voiam sa il citesc -probabil imi
explica iar de ce nu poate ajunge acasa si sta cu mine.
Acum cate zile era totul bine.Dar totul se
prabusise brusc …Poate pentru ca totul nu era nimic…Voiam vorbesc cu
el.Trebuia.Stiam ca trecuse mult timp de atunci,ca il evitasem si ma
comportasem ciudat.Am iesit din casa peste 10 minute,pregatita sa infrunt ceea
ce evitasem zile in sir.
“Zayn?”
vocea imi era taiata de emotie.Vreau sa vorbim..Stiu ca…”
Tacu o secunda,si am crezut ca inchisese.
“Si eu vreau sa vorbim.Poti veni la mine?”Vocea
ii suna la fel de nesigura.Apoi inchise.
Speram
sa fiu la fel de calma si in fata lui,desi aveam o presimtire ca voi ceda in
fata lui,si se va termina cu lacrimi.
“…Hey.”spuse in timp ce imi deschise usa.
“Trebuia sa vorbim.Nu am facut bine evitand
problemele.Mi-a fost dor de tine..”
“Nu trebuie.”raspunse calm.Nu e bine.Nu e bine
de loc..”
Am incercat sa il privesc in ochi.Avea o
expresie ciudata – nu il mai vazusem asa pana atunci.Mi-am mutat imediat
privirea.”E de rau,e de foarte rau” imi repeta la nesfarsit vocea din minte.
“Sara..”spuse apucandu-ma de maini.”Imi pare
rau.”
Cred ca astepta un raspuns.Dar eram prea
agitata ca sa raspund.Aveam ocazia sa lamurim lucrurile.Si atunci de ce ma
ineca panica?
“Nu e bine pentru tine sa fii cu mine.”
“Nu fi ridicol.Tu esti partea cea mai buna din
viata mea.”Voiam sa par suparata,dar nu reusisem decat sa para ca si cum as
cersi.”Ai promis..Ai promis ca vei ramane…”
“Atata timp catva fi bine pentru tine,”ma
intrerupse.
Trase adanc aer in piept si se uita in gol
pentru cateva clipe,apoi m-am simtit fixata de privirea lui.
“Sara,nu te vreau.”Rosti cuvintele clar si
precis,uitandu-se la mine cu ochi reci,privindu-mi atent reactia.
“Nu..nu..ma vrei?”Le-am rostit cu voce
tare,derutata.
“Nu.”
M-am uitat in ochii lui ca sa inteleg – nu
gaseam in profunzimea lor interminabila nicio contrazicere a ceea ce tocmai
rostise.
“Ei bine,asta schimba tot.”Nu puteam asimila
ce tocmai imi spusese.Nu avea niciun sens.
“Nu esti potrivita pentru mine.”
Stiusem prea bine ca nu eram prea buna pentru
el.Stiusem asta dintotdeauna.Am deschis gura ca sa spun ceva,dupa care am
inchis-o la loc.El astepta rabdator,cu fata lipsita total de sentimente.Am
incercat din nou.
“Daca asta iti doresti..Bine.”
Imi amortise tot corpul.Nu mai simteam nimic.Ochii
ii erau atat de reci,semn ca distanta de noi revenise.
“Iti promit ca asta e ultima data cand ma
vezi.Nu te voi mai face sa suferi nicodata.Va fi ca si cum nu as fi existat in
viata ta.”
Zambi bland.
“Timpul vindeca orice rana.”Se departa de mine.
Eram ametita; imi era greu sa ma
concentez.Cuvintele lui continuau sa mi se invarta in minte.
Am incercat sa respir normal.Trebuia sa gasesc
o cale sa ma trezesc din cosmarul asta.
“Ai grija de tine.”Credeam ca se intinde si el
dupa mine.Dar mainile sale ma prinsesera de incheieturi doar ca sa le aseze de
o partea de alta a mea.se apleca lipindu-si scurt buzele de fruntea mea.Am
inchis ochii,simtindu-i respiratia rece pe pielea mea.
“Ramas-bun.”
Am iesit repede pe usa.
Am intrat incet in camera – fetele inca erau
acolo,dormind.Mi-am tras pe mine prima pereche de pantaloni si un tricou
larg,si m-am ghemuit in pat,incercand sa nu izbucnesc in plans.
Nu am reusit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu